Credinţă şi raţiune-Sunt compatibile?

 

„Sunt prea mulţi oameni care au devenit «religioşi» doar ca să nu mai fie nevoiţi să gândească“, a scris decanul unui seminar teologic din Statele Unite. „Aceştia pur şi simplu vor să accepte totul «prin credinţ㻓, a adăugat el.

CUVINTELE citate fac aluzie la faptul că majoritatea oamenilor care pretind că au o anumită credinţă acordă puţină importanţă motivelor ce stau la baza ei şi nu-i interesează dacă credinţa lor are sau nu un fundament solid. Nu e de mirare că religia a devenit un subiect pe care mulţi îl evită.

Din păcate, unele practici, cum ar fi închinarea la imagini religioase şi repetarea pe de rost a rugăciunilor, descurajează şi ele folosirea raţiunii. Pentru milioane de oameni, religia se rezumă, mai mult sau mai puţin, la practicile amintite mai sus, precum şi la o arhitectură impresionantă a locaşurilor de cult, la vitralii lucrate cu măiestrie şi la o muzică înălţătoare. Deşi unele biserici pretind că religia lor se bazează pe Scripturi, mesajul pe care îl predau, „crede în Isus şi vei fi salvat“, descurajează studierea cu seriozitate a Bibliei. Altele predică o evanghelie socială sau politică. La ce duc toate acestea?

Referindu-se la situaţia din America de Nord, un autor de lucrări religioase a spus: „Creştinismul . . . tinde să fie superficial, iar adepţii lui au puţine cunoştinţe religioase“. Autorul unui sondaj a mers până acolo încât a spus despre Statele Unite că este „o naţiune căreia cunoştinţa biblică îi lipseşte cu desăvârşire“. Ca să fim sinceri, aceste observaţii sunt valabile şi în cazul altor ţări în care aşa-numita religie creştină este majoritară. În mod asemănător, în loc să promoveze gândirea logică şi constructivă, multe religii necreştine descurajează folosirea raţiunii, punând accentul pe cântări, pe rugăciuni ritualice şi pe diferite forme de meditare ce au legătură cu misticismul.

Însă aceiaşi oameni care acordă atât de puţină importanţă acurateţei şi veridicităţii convingerilor lor religioase analizează cu foarte mare atenţie alte chestiuni din viaţa cotidiană. Nu vi se pare ciudat că cineva care se informează despre cele mai mici detalii înainte de a-şi cumpăra o maşină — ce într-o bună zi va fi aruncată la fier vechi — spune despre religia lui: „Dacă a fost bună pentru părinţii mei, de ce n-ar fi bună şi pentru mine?“

N-ar trebui oare ca o persoană care e sincer interesată să-i fie plăcută lui Dumnezeu să analizeze cu seriozitate dacă ceea ce crede este adevărat? Apostolul Pavel a vorbit despre anumiţi oameni religioşi din zilele lui care aveau „zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte“ (Romani 10:2). Aceştia ar putea fi comparaţi cu un zugrav angajat să renoveze o casă. El munceşte din greu pentru a-şi duce lucrarea la bun sfârşit, dar nu urmează indicaţiile date de proprietarul casei şi foloseşte alte culori decât cele cerute de acesta. Probabil că zugravul este încântat de munca lui, dar va fi oare mulţumit şi proprietarul?

Care este voinţa lui Dumnezeu în privinţa închinării adevărate? Biblia răspunde: „Lucrul acesta este excelent şi plăcut înaintea Salvatorului nostru, Dumnezeu, care vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:3, 4). Unii poate consideră că, dat fiind numărul mare de religii din prezent, este imposibil să găseşti această cunoştinţă. Însă gândiţi-vă: dacă voinţa lui Dumnezeu este ca oamenii să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului, ar ascunde-o el de ei? Dumnezeu nu face lucrul acesta, deoarece Biblia spune: „Dacă-L vei căuta [pe Dumnezeu], Se va lăsa găsit de tine“. — 1 Cronici 28:9.

Cum se face Dumnezeu cunoscut oamenilor care-l caută cu sinceritate? Următorul articol va răspunde la această întrebare.

 

Căutaţi-l pe Dumnezeu cu inima şi cu mintea

Adevăratul creştinism îi îndeamnă pe oameni să-şi folosească atât inima, cât şi mintea pentru a cultiva o credinţă aprobată de Dumnezeu.

DE FAPT, după ce a spus că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu cu „toată inima“ şi cu „tot sufletul“, fondatorul creştinismului, Isus Cristos, a adăugat că trebuie să-l iubim şi cu „toată mintea“, sau capacităţile noastre intelectuale (Matei 22:37). Într-adevăr, facultăţile mintale au un rol important în închinarea noastră.

Îndemnându-şi ascultătorii să mediteze la învăţăturile sale, Isus a întrebat adesea: „Ce credeţi?“ (Matei 17:25; 18:12; 21:28; 22:42). În mod similar, apostolul Petru le-a scris colaboratorilor săi în credinţă pentru a le ‘stimula facultăţile clare de gândire’ (2 Petru 3:1). Apostolul Pavel, care a petrecut în secolul I cel mai mult timp în lucrarea misionară, i-a îndemnat pe creştini să-şi folosească din plin ‘capacitatea de a raţiona’ şi să ‘constate ei înşişi care este voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu’ (Romani 12:1, 2). Creştinii nu-şi pot clădi o credinţă care să-i fie plăcută lui Dumnezeu şi care să-i ajute să facă faţă cu succes încercărilor vieţii dacă nu-şi examinează cu atenţie convingerile. — Evrei 11:1, 6.

Pentru a-i ajuta şi pe alţii să-şi clădească o astfel de credinţă, evanghelizatorii creştini din secolul I ‘discutau cu ei pe baza Scripturilor, explicând şi dovedind cu citate’ ceea ce predau (Faptele 17:1–3). Oamenii sinceri au reacţionat favorabil la această abordare logică. De exemplu, mulţi oameni din oraşul macedonean Bereea „au primit cuvântul [lui Dumnezeu] cu cea mai mare însufleţire, examinând cu grijă Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă aceste lucruri [explicate de Pavel şi de însoţitorii lui] erau aşa“ (Faptele 17:11). Să remarcăm două aspecte importante din acest verset. În primul rând, bereenii au dorit cu însufleţire să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, iar, în al doilea rând, ei nu au acceptat orbeşte afirmaţiile auzite, ci le-au verificat consultând Scripturile. Misionarul creştin Luca i-a lăudat pe bereeni pentru aceasta, spunând cu tot respectul că aveau „un caracter mai nobil“. Dovediţi şi voi că aveţi un caracter nobil în ce priveşte examinarea chestiunilor spirituale?

 

Mintea şi inima conlucrează

Aşa cum s-a menţionat mai sus, adevărata închinare implică atât inima, cât şi mintea (Marcu 12:30). Să ne gândim la ilustrarea despre zugravul care a folosit alte culori decât cele cerute când a fost angajat. Dacă ar fi ascultat cu atenţie instrucţiunile celui care-l angajase ar fi putut lucra din toată inima şi din tot sufletul şi ar fi avut siguranţa că proprietarul va fi mulţumit de munca lui. Acelaşi lucru este valabil şi în ce priveşte închinarea.

„Închinătorii adevăraţi, a spus Isus, i se vor închina Tatălui cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:23). De aceea, apostolul Pavel a scris: „Acesta este şi motivul pentru care . . . nu am încetat să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi discernământul spiritual, ca să umblaţi într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin“ (Coloseni 1:9, 10). „Cunoştinţa exactă“ îi ajută pe oamenii sinceri să se închine lui Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul, fiind pe deplin încredinţaţi că ‘se închină la ceea ce cunosc’. — Ioan 4:22.

Din acest motiv, Martorii lui Iehova nu practică botezul nou-născuţilor. Nici chiar persoanele sincer interesate de adevăr nu sunt botezate până nu studiază cu atenţie Scripturile. Isus le-a dat continuatorilor săi următoarea misiune: „Faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Cei ce studiază cu sinceritate Biblia vor putea să ia o decizie în cunoştinţă de cauză în ce priveşte închinarea numai după ce dobândesc o cunoştinţă exactă despre voinţa lui Dumnezeu. Vă străduiţi şi voi să dobândiţi această cunoştinţă exactă?

 

Să înţelegem sensul rugăciunii model

Pentru a înţelege diferenţa dintre o cunoştinţă exactă şi o cunoştinţă superficială despre Biblie, să examinăm rugăciunea cunoscută sub numele de Tatăl nostru, sau Rugăciunea Domnului, consemnată în Matei 6:9–13.

Milioane de oameni rostesc cu regularitate când merg la biserică rugăciunea model lăsată de Isus. Însă câtor oameni li s-a explicat semnificaţia acestei rugăciuni, în special a primei părţi, în care este vorba despre numele lui Dumnezeu şi Regatul său? Aceste subiecte sunt atât de importante, încât Isus le-a menţionat primele în rugăciunea sa.

Ea începe astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“, adică să fie făcut sfânt, sau să fie onorat. Observaţi că Isus a spus să ne rugăm pentru ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit. Acest lucru îi determină pe mulţi să-şi pună cel puţin două întrebări: „Care este numele lui Dumnezeu?“ şi „De ce trebuie el sfinţit?“.

În limbile originare în care a fost scrisă, Biblia conţine numele divin de aproape 7 000 de ori. De exemplu, în Psalmul 83:18 se spune: „Ca să ştie că numai Tu, al cărui nume este DOMNUL [Iehova, NW; cf. nota introductivă din BCR], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“. Despre numele divin, Iehova, în Exodul 3:15 se spune: „Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din generaţie în generaţie“. Însă, de vreme ce Dumnezeu este însăşi personificarea purităţii şi a sfinţeniei, de ce trebuie să fie sfinţit numele său? Deoarece numele său a fost dezonorat şi defăimat încă de la începutul istoriei umane.

În Eden, Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei că, dacă vor mânca din fructul interzis, vor muri (Geneza 2:17). Satan l-a contrazis cu neruşinare pe Dumnezeu spunându-i Evei: „Hotărât că nu veţi muri“. Aşadar, Satan l-a acuzat pe Dumnezeu de minciună. Însă el nu s-a oprit aici, ci a adus un oprobriu şi mai mare asupra numelui lui Dumnezeu spunându-i Evei că Dumnezeu comitea nedreptatea de-a o priva de o cunoştinţă valoroasă. „Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el [din pomul cunoştinţei binelui şi răului], vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.“ Ce calomnie! — Geneza 3:4, 5.

Mâncând din fructul interzis, Adam şi Eva au luat poziţie de partea lui Satan. De atunci, majoritatea oamenilor, conştient sau inconştient, au adus oprobriu asupra numelui lui Dumnezeu prin faptul că au dispreţuit normele Sale drepte (1 Ioan 5:19). Oamenii îl calomniază şi azi pe Dumnezeu acuzându-l de suferinţele prin care trec — chiar dacă acestea sunt rezultatul propriilor lor căi rele. „Însăşi nebunia omului îi ruinează viaţa, iar apoi el se supără pe Domnul“, se spune în Proverbele 19:3 (The New English Bible). Aşadar, înţelegeţi de ce s-a rugat Isus, care îl iubea cu adevărat pe Dumnezeu, ca numele Tatălui său să fie sfinţit?

 

„Să vină regatul tău“

După ce s-a rugat ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, Isus a spus: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Poate ne întrebăm: Ce este Regatul lui Dumnezeu? Şi ce legătură are venirea lui cu îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu pe pământ?

În Biblie, cuvântul „regat“ înseamnă, în esenţă, „guvernarea unui rege“. Aşadar, în mod logic, Regatul lui Dumnezeu se referă la guvernarea sau domnia lui Dumnezeu, exercitată printr-un rege ales de el. Acest rege nu este nimeni altul decât înviatul Isus Cristos — „Rege al regilor şi Domn al domnilor“ (Revelaţia 19:16; Daniel 7:13, 14). Referitor la Regatul mesianic al lui Dumnezeu condus de Isus Cristos, profetul Daniel a scris: „În zilele acestor împăraţi [guvernele din prezent], Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie [regat, NW] care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“. — Daniel 2:44.

Da, Regatul lui Dumnezeu va prelua în mod complet controlul asupra pământului, înlăturându-i pe toţi cei răi şi guvernând „pentru totdeauna“. Aşadar, Regatul lui Dumnezeu este instrumentul prin care Iehova îşi va sfinţi numele, curăţându-l de orice oprobriu adus de Satan prin minciunile lui şi de oamenii răi. — Ezechiel 36:23.

Ca orice guvern, Regatul lui Dumnezeu are supuşi. Cine sunt aceştia? Biblia ne dă răspunsul: „Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace“ (Psalmul 37:11). Iar Isus a spus: „Fericiţi sunt cei cu un temperament blând, deoarece ei vor moşteni pământul“. Bineînţeles, aceştia posedă o cunoştinţă exactă despre Dumnezeu, cunoştinţă pe care trebuie să o asimilăm şi noi dacă dorim să primim viaţă veşnică. — Matei 5:5; Ioan 17:3.

Imaginaţi-vă cum va arăta pământul când va fi plin de oameni blânzi, care îl vor iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi se vor iubi sincer unii pe alţii (1 Ioan 4:7, 8 )! Tocmai pentru realizarea acestui lucru s-a rugat Isus când a spus: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“. Înţelegeţi de ce i-a învăţat Isus pe continuatorii săi să se roage astfel? Şi, lucru şi mai important, vă daţi seama că împlinirea acestei rugăciuni vă priveşte personal?

 

În prezent, milioane de oameni dezbat Scripturile

Isus a prezis o campanie mondială de instruire spirituală, care avea să anunţe venirea Regatului lui Dumnezeu. Iată ce a spus el: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul [actualului sistem]“. — Matei 24:14.

Pe întregul glob, aproximativ şase milioane de Martori ai lui Iehova le împărtăşesc semenilor lor vestea bună. Ei vă invită să aflaţi mai multe despre Dumnezeu şi Regatul său „examinând cu grijă Scripturile“ şi folosindu-vă capacitatea de a raţiona. În acest fel, vă veţi întări credinţa şi vă veţi bucura de speranţa de a trăi pe un pământ paradiziac, care va fi „plin de cunoştinţa DOMNULUI, ca fundul mării de apele care-l acoperă“. — Isaia 11:6–9.

 

 

SĂ-L IMITĂM PE MARELE ÎNVĂŢĂTOR

  De multe ori, Isus a predat adevărul pornind de la anumite subiecte biblice. De exemplu, după ce a fost înviat, li s-a arătat la doi discipoli care nu ştiau ce să creadă despre moartea lui şi le-a explicat rolul său în scopul lui Dumnezeu. În Luca 24:27 se spune: „Începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a interpretat lucrurile privitoare la el însuşi în toate Scripturile“.

  Este demn de remarcat că Isus a ales să discute despre un subiect concret — despre „el“, Mesia — şi a citat din „toate Scripturile“. Practic, Isus a folosit texte biblice relevante, punându-le cap la cap, asemenea pieselor unui puzzle, ceea ce i-a ajutat pe discipoli să-şi facă o imagine clară asupra tabloului adevărului spiritual (2 Timotei 1:13). Drept rezultat, aceştia nu numai că au fost luminaţi spiritualiceşte, dar au fost şi profund mişcaţi. Relatarea ne spune: „Au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în timp ce ne vorbea pe drum, când ne deschidea pe deplin Scripturile?»“. — Luca 24:32.

 În ce priveşte metodele folosite în minister, Martorii lui Iehova se străduiesc să-l imite pe Isus. Principalele lor auxiliare de studiu sunt broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi? şi cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică. În acestea sunt dezbătute numeroase subiecte biblice interesante, cum ar fi: „Cine este Dumnezeu?“, „De ce permite Dumnezeu suferinţa?“, „Cum poţi găsi religia adevărată?“, „Acestea sunt zilele din urmă!“ şi „Cum să clădeşti o familie care îl onorează pe Dumnezeu“. Fiecare capitol conţine numeroase texte biblice.

  Sunteţi invitaţi să luaţi legătura cu Martorii lui Iehova din zona în care locuiţi sau să scrieţi la una dintre adresele menţionate la pagina 2 a acestei reviste pentru a beneficia de un studiu biblic gratuit la domiciliu. În cadrul acestuia veţi putea examina subiectele de mai sus, precum şi alte subiecte.