CUM aţi răspunde la această întrebare? Poate că unii se gândesc că n-ar fi decât o pierdere de timp să caute un răspuns. Însă a încerca să ignori astfel de întrebări este ca şi cum ai ignora o pietricică din pantof: poţi merge mai departe, dar călătoria nu va fi deloc plăcută.

Dacă v-aţi pus vreodată problema că viaţa trebuie să însemne ceva mai mult, nu sunteţi singurul. Potrivit World Values Survey, unul dintre cele mai ample studii asupra valorilor umane care a fost realizat vreodată, în multe ţări tot mai mulţi oameni se gândesc la „sensul sau scopul vieţii“.

Dacă dorim să găsim o pace a minţii autentică, avem nevoie să primim răspuns la trei întrebări esenţiale:

Cum am venit în existenţă?

Care este scopul vieţii?

Ce ne rezervă viitorul?

Unde putem găsi răspunsuri demne de încredere la aceste întrebări importante? În paginile următoare nu sunt prezentate nici teorii, nici filozofii umane, ci răspunsurile Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, vă invităm să vă deschideţi Biblia şi să citiţi ce spune ea.

Cum am venit în existenţă?

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ AFLĂM RĂSPUNSUL? Mulţi oameni au fost învăţaţi că viaţa pe pământ a apărut din întâmplare, că omul, fiinţă înzestrată cu raţiune, sentimente şi necesităţi spirituale, este rezultatul evoluţiei, al unei succesiuni de evenimente întâmplătoare.

Însă gândiţi-vă: Dacă suntem într-adevăr rezultatul evoluţiei şi nu există un Creator, omul este, ca să spunem aşa, orfan. Cu alte cuvinte, el nu dispune de o sursă superioară de înţelepciune care să-i ofere sfaturi; nu există nimeni care să ne ajute să ne rezolvăm problemele. Dacă nu există un Creator, înseamnă că nu ne putem bizui decât pe înţelepciunea umană pentru a evita dezastrele naturale, pentru a soluţiona conflictele politice şi pentru a găsi îndrumare când trecem prin perioade dificile în viaţă.

Vă aduce o astfel de perspectivă pace a minţii? Dacă nu, gândiţi-vă la cealaltă posibilitate, care nu numai că este mai atrăgătoare, dar este şi mai logică.

Biblia ne învaţă că omul este creaţia lui Dumnezeu. Nu suntem rezultatul unei evoluţii oarbe, ci copiii unui Tată inteligent şi iubitor. Remarcaţi ce spune Biblia în acest sens.

Geneza 1:27: „Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex bărbătesc şi de sex femeiesc.“

Psalmul 139:14: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!“

Matei 19:4–6: „N-aţi citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început de sex bărbătesc şi de sex femeiesc şi a spus: «De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne»? Aşa că nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă.“

Faptele 17:24, 25: „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, El, care este Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, ci el însuşi dă tuturor viaţă, suflare şi toate lucrurile.“

Revelaţia 4:11: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria, onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au venit în existenţă şi au fost create!“

Faptul de a şti că „orice familie . . . de pe pământ îi datorează numele“ lui Dumnezeu ne influenţează atât felul de a-i privi pe ceilalţi oameni, cât şi felul de a ne privi pe noi înşine şi problemele noastre (Efeseni 3:15). Chiar modul nostru de gândire va fi influenţat în mai multe privinţe.

Când avem de luat decizii importante, nu vom fi derutaţi de opiniile contradictorii ale oamenilor, ci ne vom bizui plini de încredere pe sfaturile Bibliei. De ce? Deoarece „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17).

Este adevărat, aplicarea sfaturilor Bibliei pretinde efort şi autodisciplină. Uneori, îndrumările ei pretind să acţionăm într-un mod ce ar putea părea împotriva înclinaţiilor noastre (Geneza 8:21). Însă, dacă recunoaştem că suntem creaţia unui Tată ceresc iubitor, este cât se poate de logic să credem că el ştie cel mai bine cum trebuie să acţionăm (Isaia 55:9). În Cuvântul său găsim asigurarea: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“ (Proverbele 3:5, 6). Dacă urmăm acest sfat, vom fi scutiţi de multe dintre frământările ce apar când ne confruntăm cu probleme şi trebuie să luăm decizii.

Când suntem victima prejudecăţilor, nu vom mai fi copleşiţi de sentimente de inferioritate faţă de oamenii de altă rasă sau din alte culturi, ci vom avea un respect de sine sănătos. De ce? Deoarece ştim că Tatăl nostru, Iehova Dumnezeu, „nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el“ (Faptele 10:34, 35).

În plus, cunoaşterea acestui lucru nu ne va permite să fim orbiţi de prejudecăţi cu privire la alţii. Vom înţelege că nimic nu ne îndreptăţeşte să ne considerăm superiori oamenilor de altă rasă, întrucât Dumnezeu „a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului“ (Faptele 17:26).

În mod cert, faptul de a şti că suntem creaţi şi că avem un Creator care ne iubeşte ne ajută să dobândim adevărata pace a minţii. Însă pentru a ne păstra pacea lăuntrică mai este nevoie de ceva.

Care este scopul vieţii?

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ AFLĂM RĂSPUNSUL? Puţine lucruri îl tulbură pe un om mai mult decât gândul că viaţa nu are un sens, un scop. În schimb, omul care are clar în minte scopul pentru care trăieşte poate ţine piept tuturor problemelor vieţii. Viktor Frankl, neurolog şi supravieţuitor al Holocaustului, a scris: „Îndrăznesc să afirm că nu există nimic în lume care să-l ajute atât de mult pe om să supravieţuiască, chiar şi în cele mai vitrege condiţii, precum faptul de a şti că viaţa sa are un sens“.

Totuşi, există multe opinii contradictorii pe această temă. Mulţi consideră că fiecare om trebuie să-şi aleagă singur scopul în viaţă. În schimb, alţii, care cred în evoluţie, consideră că viaţa nu are un scop în sine.

Însă, dacă dorim să aflăm care este scopul vieţii, nu vi se pare mai logic să aflăm ce spune chiar Dătătorul vieţii, Iehova Dumnezeu? Să analizăm în continuare ce spune Cuvântul său, Biblia, în această privinţă.

Biblia ne învaţă că Iehova Dumnezeu a avut un scop clar când i-a creat pe primii oameni. El le-a dat primilor noştri părinţi următoarea poruncă:

Geneza 1:28: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste orice creatură vie care se mişcă pe pământ.“

Dumnezeu a avut drept scop ca Adam, Eva şi descendenţii lor să transforme întregul pământ într-un paradis. El nu a intenţionat ca oamenii să îmbătrânească şi să moară şi nici ca ei să distrugă mediul înconjurător. Însă, din cauza alegerilor greşite făcute de primii noştri părinţi, cu toţii am moştenit păcatul şi moartea (Geneza 3:2–6; Romani 5:12). Totuşi, scopul lui Iehova nu s-a schimbat. În viitorul apropiat, pământul va fi un paradis (Isaia 55:10, 11).

Iehova ne-a creat cu capacităţi fizice şi intelectuale pentru a îndeplini scopul său. Însă nu ne-a creat să trăim independent de el. Remarcaţi cum reiese scopul lui Dumnezeu cu privire la oameni din următoarele pasaje biblice:

Eclesiastul 12:13: „Iată concluzia a tot ce-ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu şi respectă poruncile lui, fiindcă aceasta este datoria omului.“

Mica 6:8: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“

Matei 22:37–39: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta.» Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».“

Orice componentă complexă a unei maşini funcţionează bine numai dacă este folosită potrivit scopului intenţionat de producător şi în modul stabilit de el. În mod asemănător, dacă dorim să nu ne facem rău nouă înşine, fie pe plan spiritual, fie pe plan psihic, emoţional sau fizic, trebuie să ne folosim viaţa potrivit scopului intenţionat de Creatorul nostru. Iată cum ne ajută cunoaşterea scopului lui Dumnezeu să avem pacea minţii în următoarele aspecte ale vieţii:

Când îşi stabilesc priorităţile, mulţi oameni îşi dedică viaţa acumulării de bogăţii. Totuşi, Biblia avertizează: „Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită, în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi vătămătoare“ (1 Timotei 6:9, 10).

În schimb, cei care învaţă să-l iubească pe Dumnezeu şi nu banii află cum să fie mulţumiţi (1 Timotei 6:7, 8). Ei ştiu că au responsabilitatea de a munci pentru a se întreţine şi înţeleg cât de important este să lucreze cu hărnicie (Efeseni 4:28). Însă acordă atenţie şi avertismentului dat de Isus: „Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, fie se va alipi de unul şi îl va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi fi sclavi ai lui Dumnezeu şi ai Bogăţiei“ (Matei 6:24).

Prin urmare, în loc să facă din munca laică şi din bogăţii principala preocupare în viaţă, cei ce îl iubesc pe Dumnezeu pun în capul listei de priorităţi înfăptuirea voinţei sale. Ei ştiu că, dacă îşi dedică viaţa înfăptuirii voinţei divine, Iehova Dumnezeu le va purta de grijă. De fapt, Iehova consideră acest lucru de datoria lui (Matei 6:25–33).

În relaţiile cu semenii, mulţi acordă întâietate propriilor interese. Astăzi, nu există pace în lume în mare măsură deoarece foarte mulţi oameni au devenit „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:2, 3). Când cineva îi dezamăgeşte sau nu le împărtăşeşte opinia, ei dau frâu liber ‘furiei, mâniei, strigătelor şi vorbirii jignitoare’ (Efeseni 4:31). Departe de a aduce pacea minţii, lipsa stăpânirii de sine nu face decât ‘să stârnească vrajba’ (Proverbele 15:18).

Spre deosebire de aceşti oameni, cei ce respectă porunca lui Dumnezeu de a-şi iubi semenii ca pe ei înşişi sunt ‘buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-se cu mărinimie unii pe alţii’ (Efeseni 4:32; Coloseni 3:13). Chiar şi când ceilalţi nu se poartă cu ei cu amabilitate, ei se străduiesc să-l imite pe Isus care, atunci când era insultat, „nu răspundea cu insulte“ (1 Petru 2:23). Asemenea lui Isus, ei înţeleg că ceea ce aduce adevărata satisfacţie în viaţă este faptul de a le sluji altora, chiar şi celor care s-ar putea să nu aprecieze eforturile făcute în folosul lor (Matei 20:25–28; Ioan 13:14, 15; Faptele 20:35). Iehova Dumnezeu le dă spirit sfânt celor ce îl imită pe Fiul său, iar acest spirit îi ajută să aibă o pace interioară autentică (Galateni 5:22).

Dar cum ne ajută să ne păstrăm pacea minţii atitudinea noastră faţă de viitor?

Ce ne rezervă viitorul?

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ AFLĂM RĂSPUNSUL? Felul în care un om priveşte ziua de mâine influenţează direct felul în care se poartă azi. De pildă, cei care nu au o speranţă sigură de viitor ar putea adopta atitudinea: „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri“ (1 Corinteni 15:32). Departe de a aduce pacea minţii, o astfel de atitudine duce adesea la excese de mâncare şi băutură, dar şi la îngrijorări.

Este adevărat, dacă ar depinde numai de oameni, viitorul nostru ar fi foarte sumbru. Aerul, apa şi solul acestei planete sunt mai poluate ca oricând. Pericolul izbucnirii unui război nuclear sau al comiterii unor atacuri teroriste este tot mai mare. Miliarde de oameni suferă din cauza bolilor şi a sărăciei. Cu toate acestea, există motive întemeiate să fim optimişti.

Deşi oamenii nu pot prezice cu exactitate viitorul, Iehova Dumnezeu se prezintă drept „Cel ce spune de la început sfârşitul şi din timpuri străvechi lucrurile care n-au fost încă făcute“ (Isaia 46:10). Aşadar, ce spune Iehova despre viitor?

Iehova nu va permite ca pământul sau viaţa de pe el să sufere daune ireparabile. De fapt, Biblia promite că Dumnezeu ‘îi va distruge pe cei ce distrug pământul’ (Revelaţia 11:18). Prin intermediul Regatului său, adică al guvernului său ceresc, Iehova va pune capăt răutăţii de pe pământ şi va restabili condiţiile pe care le-a avut în vedere încă de la crearea planetei (Geneza 1:26–31; 2:8, 9; Matei 6:9, 10). Următoarele versete biblice descriu evenimentele care urmează să se întâmple în curând şi care vor influenţa viaţa fiecărui om.

Psalmul 46:8, 9: „Veniţi, priviţi lucrările lui Iehova, cum face lucruri uluitoare pe pământ! El face să înceteze războaiele până la marginile pământului. Frânge arcul, face bucăţi suliţa şi arde în foc carele.“

Isaia 35:5, 6: „Atunci ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va striga de veselie. Căci în pustiu vor ţâşni ape, iar în câmpia aridă torente.“

Isaia 65:21, 22: „Vor construi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu le vor construi ca altcineva să le locuiască, nu vor sădi ca altcineva să mănânce.“

Daniel 2:44: „Dumnezeul cerului va ridica un regat care nu va fi nimicit niciodată. Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor. El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit.“

Ioan 5:28, 29: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi afară.“

Revelaţia 21:3, 4: „Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut.“

La prima vedere, promisiunile Bibliei ar putea părea prea frumoase ca să fie adevărate. Însă cel care face aceste promisiuni este Dumnezeu, nu omul. Iar Iehova Dumnezeu „nu poate să mintă“ (Tit 1:2).

Dacă veţi învăţa să aveţi încredere în promisiunile lui Dumnezeu şi veţi trăi potrivit legilor sale, vă veţi păstra pacea minţii în pofida celor mai grele încercări ale vieţii. Nici boala, nici bătrâneţea, nici sărăcia, nici chiar războiul sau gândul că omul este muritor nu vă vor putea răpi permanent pacea lăuntrică. De ce? Deoarece veţi avea speranţa sigură că Regatul lui Dumnezeu va anula efectele tuturor acestor necazuri.

Însă cum puteţi avea şi dumneavoastră o speranţă sigură de viitor? Trebuie să vă ‘înnoiţi mintea’ şi să vă convingeţi personal de „voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Romani 12:2). Cu siguranţă, veţi avea nevoie de mai multe dovezi pentru a crede că promisiunile Bibliei sunt demne de încredere. Însă merită să depuneţi eforturi ca să le căutaţi. Puţine lucruri în viaţă vă vor aduce mai multă pace a minţii!

Apărut în Turnul de Veghe, 1 februarie 2008