Trebuie să visăm

VISAŢI? Se poate spune cu siguranţă că da, întrucât toţi visăm în timp ce dormim, chiar dacă pretindem contrariul. S-a estimat că nu ne amintim mai mult de 95% din totalul visurilor. Pe care ni le amintim? De fapt, de obicei ne amintim visurile pe care le avem chiar înainte de a ne trezi.

Cei care investighează problema visurilor au constatat că somnul este un proces progresiv care este mai profund în primele câteva ore, după care devine mai superficial. Visăm mai ales în perioadele de mişcări oculare rapide, perioade numite somn REM. Acesta alternează cu somnul non-REM. Fiecare ciclu de somn non-REM/REM durează circa 90 de minute, iar aceste cicluri se repetă de cinci, şase ori în decursul nopţii, ultimul derulându-se chiar înainte de a ne trezi.

Este o greşeală să credem că creierul are o activitate redusă în timpul somnului. S-a constatat că el este mai activ în timpul visurilor decât în unele stări de veghe, excepţie făcând anumiţi neuroni din trunchiul cerebral care au legătură cu atenţia şi memoria. Aceştia par să se odihnească în timpul somnului REM. Însă, în general, celulele nervoase din creier comunică între ele în mod continuu.

Creierul nostru este o parte extraordinar de complexă a corpului, având miliarde de elemente care transmit aproximativ o sută până la două sau trei sute de semnale pe secundă. În creierul unui om există mai multe elemente decât populaţia pământului. Unii cercetători estimează că el conţine de la 20 la peste 50 de miliarde de elemente. Complexitatea lui confirmă ceea ce spunea scriitorul biblic David despre corpul uman: „Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod înfricoşător şi admirabil. Minunate sunt lucrările Tale“. — Psalmul 139:14.

 

Lumea visurilor

Când suntem treji, cele cinci simţuri ale noastre îi transmit în mod constant creierului informaţii şi imagini, însă nu la fel stau lucrurile în timpul somnului. Creierul îşi generează singur imagini, fără să recepteze ceva din exterior. Prin urmare, ceea ce vedem şi facem în visuri reprezintă, câteodată, un gen de halucinaţii. Acest lucru ne permite să facem lucruri care constituie o violare a legilor naturii, cum ar fi să zburăm ca un personaj de basm sau să cădem de pe o stâncă fără să ne rănim. Noţiunea timpului se poate pierde, astfel încât trecutul pare prezent. Sau, dacă încercăm să fugim, avem impresia că nu ne putem controla mişcările, că picioarele nu vor să răspundă. Impresiile sau trăirile puternice avute când suntem treji pot influenţa, bineînţeles, visurile noastre. Mulţi dintre cei care au simţit atrocităţile înfricoşătoare ale războiului nu le pot uita uşor, iar unii nu pot uita sentimentul pe care l-au avut când au fost atacaţi de un delincvent. Astfel de experienţe tulburătoare trăite când suntem treji se pot ivi în visurile noastre, provocându-ne coşmaruri. Lucrurile obişnuite la care ne gândim când adormim pot reapărea în visurile noastre.

Uneori, când încercăm să rezolvăm o problemă, soluţia ne vine în timpul somnului. Aceasta arată că nu visăm tot timpul cât dormim. O parte din timp gândim.

O carte ce vorbeşte despre visuri şi despre creier face remarca: „Cea mai obişnuită activitate mintală din timpul somnului nu este visarea, ci gândirea. Gândirea în somn nu este însoţită de iluzii senzoriale şi nu este bizară. Ea tinde să fie ceva obişnuit, deseori referindu-se la evenimente din viaţa reală de ieri sau de mâine, şi este, de obicei, banală, necreatoare, repetitivă“.

Unele persoane consideră că subiectele visurilor lor le transmit mesaje speciale. Pentru a interpreta visurile, ei ţin lângă pat un carneţel, astfel încât să şi le poată nota când se trezesc. Cu privire la utilitatea cărţilor care încearcă să dea o explicaţie simbolurilor din visuri, cartea The Dream Game (Jocul visurilor), de Ann Faraday, spune: „Cărţile de vise în care cauţi semnificaţia subiectelor şi a simbolurilor din visuri sunt la fel de inutile, fie că sunt tradiţionale, fie că se bazează pe unele teorii psihologice moderne“.

Întrucât se pare că visurile provin în principal din interiorul creierului, nu este raţional să gândim că ele conţin mesaje speciale pentru noi. Ar trebui să le considerăm o funcţie normală a creierului care contribuie la menţinerea acestuia într-o stare bună.

Dar ce putem spune despre cei care susţin că au visat că o rudă sau un prieten a murit, iar a doua zi au aflat că persoana respectivă a murit într-adevăr? Nu indică aceasta faptul că visurile pot prezice viitorul? În articolul următor vom analiza ce se află în spatele visurilor profetice.

 

Pot visurile să prezică viitorul?

ÎNCĂ din vechime, omul a fost intens preocupat de visuri. Egiptenii au întocmit cărţi minuţioase pentru interpretarea visurilor, iar babilonienii îşi aveau propriii lor interpreţi de vise. Grecii aveau obiceiul de a-i pune pe bolnavi să doarmă în sanctuarele lui Asclepios, pentru ca aceştia să primească în vis instrucţiuni în vederea însănătoşirii. În al doilea secol al erei noastre, Artemidor a realizat o carte în care dădea interpretarea simbolurilor din visuri. Multe cărţi similare realizate de atunci încoace au avut la bază cartea lui. Şi în zilele noastre se depun eforturi pentru interpretarea visurilor, însă oferă acestea, în realitate, o înţelegere a evenimentelor viitoare?

Ca să se poată referi la viitor, ele ar trebui să fie influenţate de o forţă superioară. În Biblie găsim multe ocazii în care Dumnezeu a furnizat chiar această forţă. El le-a dat visuri profetice slujitorilor săi, precum şi unora care nu i se închinau lui. De fapt, Iov 33:14–16 spune: „Dumnezeu vorbeşte . . . prin visuri, prin viziuni de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El deschide urechile oamenilor“.

Dumnezeu a făcut acest lucru în cazul faraonului egiptean din zilele lui Iosif, care a trăit cu peste 1 700 de ani înaintea erei noastre. Visul lui faraon este consemnat în Geneza 41:1–7, iar în versetele 25 la 32 Iosif interpretează visul, spunând că acesta prevesteşte şapte ani „de mare belşug în ţara Egiptului“, urmaţi de şapte ani de foamete. Iosif i-a explicat lui faraon: „Dumnezeu a arătat lui faraon ce are să facă“ (Geneza 41:28). Visul a profeţit ceea ce s-a împlinit în realitate.

Un remarcabil rege babilonian a avut o experienţă similară. Nebucadneţar a avut un vis care l-a tulburat foarte mult, dar pe care nu şi-l putea aminti. Ca urmare, el şi-a chemat magicienii pentru a-i face cunoscut visul şi interpretarea acestuia. Cerinţa aceasta era imposibil de îndeplinit. — Daniel 2:1–11.

Întrucât Dumnezeu îi dăduse regelui visul, El l-a împuternicit pe profetul Daniel să-i dezvăluie visul şi interpretarea acestuia. Daniel 2:19 spune: „După aceea taina a fost descoperită lui Daniel într-o viziune, în timpul nopţii“. Daniel i-a atribuit lui Dumnezeu acest vis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, scribii şi astrologii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă“. — Daniel 2:27, 28.

Uneori, Dumnezeu le-a dat instrucţiuni membrilor poporului său prin intermediul visurilor, iar alteori el i-a asigurat de favoarea divină sau i-a ajutat să înţeleagă modul în care le oferea ajutor. În cazul lui Iacov, aprobarea lui Dumnezeu a fost dezvăluită prin intermediul unui vis. — Geneza 48:3, 4.

Când Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, a descoperit că Maria era însărcinată, el a decis să divorţeze de ea. Atunci a primit instrucţiuni într-un vis ca să nu procedeze astfel. Matei 1:20 spune: „În timp ce el se gândea la aceste lucruri, iată, un înger al DOMNULUI i s-a arătat în vis, spunând: «Iosif, fiu al lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt»“. Mai târziu, el a primit un avertisment într-un vis: „Un înger al DOMNULUI se arată în vis lui Iosif, zicând: «Scoală-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui, fugi în Egipt»“. — Matei 2:13.

 

Visuri care nu vin de la Dumnezeu

Faptul că interpretarea visurilor era ceva obişnuit printre cei care nu formau poporul lui Dumnezeu arată că visurile, în general, nu pot fi considerate nişte prevestitori demni de încredere ai viitorului. În zilele lui Ieremia, profetul lui Dumnezeu, existau profeţi falşi care spuneau: „Am avut un vis! Am avut un vis!“ (Ieremia 23:25). Intenţia lor era să înşele poporul ca să creadă că Dumnezeu vorbea prin intermediul lor. Cu privire la aceşti visători, Ieremia a fost inspirat să spună: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri, nici de visurile voastre, pe care voi le pricinuiţi. Căci ei vă prorocesc minciuni în Numele Meu . . . ,» zice DOMNUL“. — Ieremia 29:8, 9.

Întrucât aceşti profeţi falşi erau ‘ghicitori’, visurile lor puteau fi influenţate de forţe spirituale rele care urmăreau să înşele poporul. Afirmaţia din Zaharia 10:2 indică acelaşi lucru: „Terafimii vorbesc deşertăciuni, ghicitorii văd minciuni, visurile mint“.

Diavolul este maestrul în înşelătorie care se foloseşte de mii de ani de conducători religioşi care, la fel ca profeţii falşi din zilele lui Ieremia şi Zaharia, susţin în mod eronat că Dumnezeu le vorbeşte prin viziuni şi visuri. Cu privire la aceştia, scriitorul biblic inspirat Iuda le-a scris creştinilor din primul secol: „S-au strecurat printre voi unii oameni rânduiţi de mult pentru condamnarea aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos“. Aceşti oameni, a zis el, ‘se complăceau în visuri’ (NW), ca să spunem aşa. — Iuda 4, 8.

 

Verificaţi declaraţiile

O persoană poate declara că Dumnezeu i-a vorbit într-un vis sau că visurile ei cu privire la evenimente viitoare s-au adeverit, însă acest lucru nu este suficient pentru a crede în ea şi a o urma orbeşte. Remarcaţi ce instrucţiuni au primit israeliţii, după cum sunt consemnate în Deuteronomul 13:1–3, 5: „Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un semn sau o minune şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el, zicând: «Hai după alţi dumnezei», pe care tu nu-i cunoşti, «şi să le slujim!», să n-asculţi cuvintele acelui proroc sau visător de vise . . . Prorocul sau visătorul acela de vise să fie dat morţii“. Dumnezeu le-a permis unora ca aceştia să vorbească falsităţi pentru a testa loialitatea poporului său.

În loc să credem orbeşte declaraţiile visătorilor carismatici, cea mai înţeleaptă cale de urmat este aceea de a le verifica declaraţiile, pentru a nu fi înşelaţi de invizibilul maestru în înşelătorie, care „înşală întreaga lume“ (Apocalipsa 12:9). Însă cum pot fi cu adevărat verificate?

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este ghidul nostru divin pentru stabilirea adevărului. Cu privire la acesta, Isus Cristos a spus: „Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17:17). Ca urmare, în 1 Ioan 4:1 suntem îndemnaţi: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu, căci au ieşit în lume mulţi proroci mincinoşi“. Când sunt comparate atent cu Biblia, declaraţiile lor, filozofiile şi acţiunile lor se contrazic cu ea. Cuvântul lui Dumnezeu este autoritatea în materie de adevăr.

Oare visătorul care pretinde că deţine o cunoştinţă specială se foloseşte efectiv de divinaţie sau de alte practici spiritiste? Dacă da, el este condamnat de Cuvântul lui Dumnezeu. „Să nu se găsească printre voi . . . nimeni care foloseşte ghicirea [divinaţia, NW], nici un prezicător al viitorului, sau care face farmece, sau cititor în stele, sau descântător, nimeni care să întrebe pe cei care cheamă duhurile, sau spiritist, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea DOMNULUI“. — Deuteronomul 18:10–12.

Dacă visătorul declară că are un suflet nemuritor, atunci el contrazice Cuvântul lui Dumnezeu care spune clar: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (Ezechiel 18:4). Se glorifică pe el însuşi şi caută adepţi? Matei 23:12 avertizează: „Oricine se va înălţa, va fi smerit“. Iar textul din Faptele 20:30 îi previne pe creştini: „Se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei“.

Sprijină el acţiuni violente? Iacov 3:17, 18 îl condamnă: „Înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace“. Umblă el după autoritate politică sau după o poziţie influentă în lume? Cuvântul lui Dumnezeu îl denunţă în mod categoric, spunând: „Cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu“. Astfel, Biblia demască ce este fals. — Iacov 4:4.

Dacă cineva are un vis despre moartea unui membru al familiei sau a unui prieten, acest lucru se întâmplă, probabil, deoarece a fost preocupat de persoana respectivă. Faptul că persoana visată a murit chiar în aceeaşi noapte în care el a visat nu este o dovadă în sine că visul a fost profetic. La fiecare vis de acest gen care pare să se adeverească există sute de visuri care nu se adeveresc.

Deşi, în trecut, Dumnezeu s-a folosit de visuri pentru a dezvălui evenimente profetice şi pentru a da instrucţiuni în timpul redactării Cuvântului său scris, astăzi nu mai este necesar să procedeze astfel. Acest Cuvânt scris cuprinde toate instrucţiunile divine de care are nevoie omenirea în momentul de faţă, iar profeţiile pe care le conţine se referă la evenimente care vor avea loc de-a lungul unei perioade de mai bine de o mie de ani de acum înainte (2 Timotei 3:16, 17). Aşadar, putem fi siguri că visurile noastre nu sunt indicaţii divine despre evenimente viitoare, ci funcţii esenţiale ale creierului care contribuie la menţinerea sănătăţii noastre mintale.