Sunt bune toate religiile?

TRĂIM într-o lume a diversităţii, inclusiv din punct de vedere religios. Potrivit unui sondaj recent, la nivel mondial există 19 religii mari şi aproximativ 10 000 de religii mai mici. Această diversitate religioasă le oferă oamenilor mai multe opţiuni ca oricând. Dar are importanţă ce religie alegem?

În opinia unora, religiile sunt asemenea unor cărări diferite care duc spre vârful unui munte. Pentru ei nu contează ce cărare aleg, întrucât consideră că toate duc în acelaşi loc. Ei spun că există un singur Dumnezeu Atotputernic şi, prin urmare, toate religiile duc în cele din urmă la el.

 

Sunt religiile căi diferite care duc la Dumnezeu?

Isus Cristos, unul dintre cei mai respectaţi învăţători religioşi din toate timpurile, le-a spus discipolilor săi: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“ (Matei 7:13, 14, Biblia Cornilescu, 1996).

Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? A vrut oare să spună că numai necredincioşii se află pe calea lată, în timp ce aceia care cred în Dumnezeu, indiferent ce religie au, se află pe calea îngustă care duce la viaţă? Sau a vrut să spună că există religii care duc „la pieire“?

După ce a afirmat că există doar două căi, Isus a adăugat: „Păziţi-vă de falşii profeţi, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori“ (Matei 7:15, Biblia — Traducere literală nouă, 2001). Iar apoi a spus: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri“ (Matei 7:21, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002). Când vorbim despre cineva numit profet sau despre cineva care susţine că Isus este „Domnul“ său, ne referim, evident, la un om religios, nu la un necredincios. Prin urmare, Isus a avertizat că nu toate religiile sunt bune şi că nu toţi învăţătorii religioşi sunt demni de încredere.

 

Este posibil să găsim calea îngustă?

Întrucât nu toate religiile duc la Dumnezeu, cum putem găsi printre miile de religii existente ‘calea îngustă, care duce la viaţă’? Să ne gândim la o ilustrare. Imaginaţi-vă că v-aţi rătăcit într-un oraş mare şi, pentru a găsi drumul, le cereţi ajutor trecătorilor. O persoană foarte sigură pe ea vă îndrumă să o luaţi la dreapta. Alta vă îndeamnă să o luaţi la stânga. Iar alta vă spune să o luaţi pe unde vi se pare că e mai bine. În cele din urmă, un trecător ia o hartă demnă de încredere şi vă arată drumul corect. Apoi vă dă harta ca să o puteţi consulta pe drum. Nu-i aşa că acum sunteţi mult mai sigur că veţi ajunge la destinaţie?

La fel stau lucrurile şi în ce priveşte religia. Avem nevoie de o hartă demnă de încredere care să ne îndrume pe plan spiritual. Există o asemenea hartă? Bineînţeles! Această hartă este Biblia, în care se spune: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3:16, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007).

Probabil că şi dumneavoastră folosiţi ca „hartă“ pe plan spiritual una dintre traducerile Bibliei existente în limba română. Editorii acestei reviste, Martorii lui Iehova, au realizat în multe limbi o traducere exactă a Bibliei, cunoscută ca Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi. Însă, dacă nu sunteţi un Martor al lui Iehova, probabil că preferaţi să folosiţi alte traduceri când se pune problema să identificaţi care religie e bună şi care religie nu e bună. De aceea, în articolele care urmează sunt citate mai multe traduceri ale Bibliei acceptate de diferite religii.

În timp ce veţi citi articolele următoare, comparaţi ceea ce ştiţi cu ceea ce spune Biblia. Aveţi în vedere cuvintele lui Isus prin care a arătat cum putem deosebi religia bună de cea falsă: „Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune“ (Matei 7:17, 18, Biblia Ortodoxă, 1988). Să analizăm în continuare trei dintre roadele bune menţionate în Biblie prin care poate fi identificat ‘pomul bun’.

 

 

RELIGIA BUNĂ PROMOVEAZĂ

Norme Morale Înalte

RELIGIA bună ne învaţă să avem un mod de gândire sănătos şi o conduită virtuoasă. Ne susţine în eforturile noastre de a face binele şi ne ajută să manifestăm calităţile frumoase pe care le avem. Dar de ce se poate spune că religia bună are această influenţă asupra oamenilor?

Să remarcăm ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din secolul I care trăiau în Corint, un oraş renumit pentru imoralitatea locuitorilor săi. Pavel le-a dat următorul avertisment: „Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“. Apoi a adăugat: „Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:9–11, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007). Gândiţi-vă: religia bună i-a ajutat pe unii oameni care înainte nu respectau niciun fel de norme morale să devină slujitori ai lui Dumnezeu curaţi şi drepţi!

Însă Biblia avertizează: „Va veni o vreme când [oamenii] nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci, dornici să-şi gâdile auzul, îşi vor grămădi învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4:3, Biblia Galaction).

Ce puteţi spune despre religiile pe care le cunoaşteţi? Promovează ele înaltele norme morale ale Bibliei? Sau diluează sfaturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, spunându-le oamenilor doar ceea ce ‘le gâdilă auzul’?

Pentru a vedea dacă o anumită religie produce roade bune, rezervaţi-vă puţin timp ca să analizaţi următoarele întrebări.

SUBIECT: Căsătorie.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele, patul conjugal să fie neîntinat pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu“ (Evrei 13:4, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002).

ÎNTREBARE: Pretinde această religie din partea membrilor ei ca un bărbat şi o femeie care trăiesc împreună să fie căsătoriţi legal?

 

SUBIECT: Divorţ.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Când a fost întrebat dacă există vreun motiv valid de divorţ, Isus a spus: „Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter“ (Matei 19:9, Biblia Ortodoxă, 1988).

ÎNTREBARE: Respectă această religie îndrumarea dată de Isus, permiţând divorţul şi recăsătorirea numai în caz de imoralitate?

 

SUBIECT: Moralitate sexuală.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Trebuie să ocoliţi cu desăvârşire orice formă de imoralitate sexuală. Niciun alt păcat nu afectează trupul ca acesta. Când păcătuiţi astfel, păcatul e îndreptat chiar împotriva trupului vostru“ (1 Corinteni 6:18, Noul Testament pe înţelesul tuturor, 1984).

„Femeile lor au schimbat relaţiile intime fireşti cu cele nefireşti. Tot aşa şi bărbaţii au părăsit relaţiile lor normale cu femeile. Ei s-au aprins în pofta lor pentru alţi bărbaţi. Bărbaţii au comis fapte necuviincioase cu alţi bărbaţi şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor“ (Romani 1:26, 27, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

ÎNTREBARE: Învaţă această religie că imoralitatea sexuală — indiferent că este comisă de două persoane de sex opus sau de acelaşi sex — este un păcat?

 

SUBIECT: Susţinerea cu fermitate a normelor biblice în rândul membrilor ei.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Nu trebuie să vă întovărăşiţi cu niciunul care se pretinde frate de credinţă şi se complace totuşi în destrăbălare, ori este lacom sau pungaş, ori se închină la idoli, ori este beţiv sau abuziv. Cu un asemenea om nici măcar la masă nu trebuie să staţi.“ Ce măsuri trebuie luate în cazul celor care pretind că sunt creştini, dar care păcătuiesc fără să se căiască? Cuvântul lui Dumnezeu spune în continuare: „Să excludeţi persoana în cauză din biserica voastră“ (1 Corinteni 5:11, 13, Noul Testament pe înţelesul tuturor, 1984).

ÎNTREBARE: În această religie, se iau măsuri ca aceia care încalcă normele Bibliei fără să se căiască să fie excluşi din rândul membrilor ei?

 

 

RELIGIA BUNĂ PROMOVEAZĂ

Iubirea Faţă de Semeni

„CEL ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“, spune Biblia (1 Ioan 4:8, Biblia Ortodoxă, 1988). Prin urmare, religia bună trebuie să promoveze iubirea faţă de semeni.

Este lăudabil că multe religii desfăşoară activităţi caritabile în folosul celor săraci, al celor bătrâni sau al celor bolnavi. Acestea îşi încurajează membrii să aplice sfatul apostolului Ioan, care a scris: „Cum putem spune că dragostea lui Dumnezeu rămâne în cineva care, deşi are bogăţiile acestei lumi, când îşi vede fratele în nevoie, nu-i arată milă? Copilaşilor, dragostea noastră nu ar trebui să se mărginească numai la vorbe, ci să fie o dragoste adevărată, dovedită prin fapte“ (1 Ioan 3:17, 18, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

Ce se întâmplă însă când naţiunile intră în război? Oare porunca lui Dumnezeu „să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ trebuie respectată doar pe timp de pace, putând fi ignorată când un politician sau un rege declară război altei naţiuni? (Matei 22:39, Biblia Galaction)

Isus a spus: „După aceasta vă vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii“ (Ioan 13:35, Noul Testament, Pascal, 1992). Pe măsură ce veţi analiza următoarele idei, întrebaţi-vă: Arată membrii acestei religii iubire faţă de toţi oamenii în orice situaţie, şi nu doar prin cuvinte, ci şi prin fapte?

 

SUBIECT: Război.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Isus le-a poruncit discipolilor săi: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, . . . faceţi bine celor care vă urăsc“ (Matei 5:44, Biblia — Traducere literală nouă, 2001).

Când soldaţii au vrut să-l aresteze pe Isus, apostolul Petru a luat o sabie ca să-l apere. Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri“ (Matei 26:52, Biblia Cornilescu, 1996).

Apostolul Ioan a scris: „Aşa putem deosebi copiii lui Dumnezeu de copiii Diavolului. Oricine nu practică dreptatea şi nu-şi iubeşte fratele, nu este al lui Dumnezeu. Acesta este cuvântul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii! Să nu fim cum a fost Cain. El era al Celui Rău şi şi-a omorât fratele“ (1 Ioan 3:10–12, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

ÎNTREBARE: Îi îndeamnă această religie pe membrii ei să participe la războaie?

 

SUBIECT: Politică.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Când au văzut puterea lui Isus de a face miracole, unii au vrut ca el să se implice în viaţa politică. Ce a făcut însă Isus? „Atunci Isus, ştiind că au de gând să vină să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.“ (Ioan 6:15, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007)

Când a fost arestat şi acuzat pe nedrept că îi instigă pe oameni la revoltă împotriva guvernării, Isus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu le fiu predat Iudeilor. Dar, acum, împărăţia Mea nu este de aici“ (Ioan 18:36, Biblia Sinodală, 2001).

Când s-a rugat pentru discipoli, Isus a zis: „Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume“ (Ioan 17:14, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002).

ÎNTREBARE: Urmează această religie exemplul lui Isus de a nu se implica în politică, chiar dacă din acest motiv membrii ei ar putea fi urâţi de unii politicieni?

 

SUBIECT: Prejudecăţi.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Când s-au convertit la creştinism primii neevrei necircumcişi, apostolul Petru a spus: „Dumnezeu nu face diferenţe între oameni, ci El primeşte pe oricine I se închină şi face ceea ce este drept, indiferent din ce popor se trage“ (Faptele 10:34, 35, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

Adresându-li-se creştinilor din secolul I, Iacov a scris: „Fraţii mei, credinţa voastră în măritul nostru Domn Isus Hristos să nu fie stăpânită de părtinire. Să zicem că ar intra în adunarea voastră un om cu inele de aur, îmbrăcat luxos, şi ar intra şi un sărac, cu haine ponosite, iar voi v-aţi îndrepta atenţia la acela care poartă îmbrăcămintea de lux şi i-aţi zice: «Dumneata, aşază-te aici, la loc bun», pe când săracului i-aţi zice: «Tu, stai acolo, în picioare», sau: «Aşază-te jos, lângă scăunelul de sub picioarele mele». Nu-i aşa că aţi făcut o deosebire în sinea voastră şi aţi devenit judecători cu judecată strâmbă?“ (Iacov 2:1–4, Noul Testament, Pascal, 1992).

ÎNTREBARE: Susţine această religie că toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu şi îi învaţă pe membrii ei să nu facă discriminare şi să nu-i judece pe oameni după rasă sau după situaţia lor materială?

 

 

RELIGIA BUNĂ PROMOVEAZĂ

Respectul Faţă de Cuvântul lui Dumnezeu

ISUS a promovat respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Acest lucru reiese clar din modul în care a răspuns când a fost ispitit de Diavol (Matei 4:4–11). De exemplu, cum a reacţionat Isus când Satan l-a provocat să transforme nişte pietre în pâini? Isus s-a împotrivit ispitei citând cuvintele scrise de Moise sub inspiraţie divină, cuvinte pe care le găsim în Deuteronomul 8:3. Şi ce a făcut el când Diavolul i-a oferit guvernarea peste toate regatele lumii în schimbul unui singur act de închinare? Isus a respins propunerea Diavolului citând principiul consemnat în Deuteronomul 6:13.

Gândiţi-vă! Chiar dacă era Fiul lui Dumnezeu, Isus a folosit Scripturile când i-a învăţat pe oameni. El a avut respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi nu l-a dat niciodată la o parte pentru a susţine o tradiţie omenească (Ioan 7:16–18). Nu acelaşi lucru se poate spune despre mulţi conducători religioşi din timpul său. Ei ajunseseră să acorde mai multă importanţă tradiţiilor omeneşti decât Sfintelor Scripturi. De aceea, Isus le-a zis în faţă: „Aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru tradiţia voastră. Ipocriţilor! Bine a profeţit despre voi Isaia când spune: «Acest popor mă cinsteşte cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învăţături care sunt doar porunci ale oamenilor»“ (Matei 15:6–9, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002).

Multe dintre religiile de astăzi, creştine şi necreştine deopotrivă, susţin că au respect faţă de Biblie. Însă câte dintre religiile pe care le cunoaşteţi renunţă la tradiţiile omeneşti când acestea intră în contradicţie cu învăţăturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu? Să analizăm doar două exemple.

 

SUBIECT: Folosirea titlurilor religioase.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Isus i-a condamnat pe conducătorii religioşi din zilele sale deoarece umblau după poziţii înalte şi după titluri onorifice. El a spus despre acei oameni: „Le place locul dintâi la ospeţe şi scaunele dintâi în sinagogi; le plac salutările prin pieţe şi să fie numiţi de oameni: «Rabi! Rabi!»“. Dar pe discipolii săi i-a îndemnat: „Voi să nu vă numiţi Rabi fiindcă unul singur este Îndrumătorul vostru: Hristos; şi voi toţi sunteţi fraţi. Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri“ (Matei 23:1–10, Biblia Cornilescu, 1996).

ÎNTREBARE: Caută conducătorii acestei religii să fie numiţi cu titluri onorifice şi să li se acorde întâietate sau dau ascultare poruncii lui Isus de a nu urmări aceste lucruri?

 

SUBIECT: Folosirea imaginilor în închinare.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti“ (Exodul 20:4, 5, Biblia Ortodoxă, 1988).

Apostolul Ioan le-a scris creştinilor: „Păziţi-vă de idoli!“ (Ioan 5:21, Biblia — Traducere literală nouă, 2001).

ÎNTREBARE: Respectă această religie porunca expresă dată în Biblie de a nu folosi imagini şi idoli în închinarea la Dumnezeu?

 

Puteţi găsi calea bună

În pofida confuziei generate de multitudinea de religii, puteţi găsi calea care duce la viaţă. Există multe semne de identificare a ‘religiei curate şi nepângărite înaintea lui Dumnezeu’ (Iacov 1:27, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007). Versetele menţionate în articole vă pot sluji ca repere pentru a găsi această religie.

Le-aţi putea cere şi Martorilor lui Iehova să răspundă la întrebările puse în aceste articole. Când analizaţi răspunsurile lor, încercaţi să urmaţi exemplul locuitorilor din Bereea secolului I. După ce au ascultat mărturia apostolului Pavel, ei „cercetau Scripturile în fiecare zi, pentru a vedea dacă ceea ce li se spusese era adevărat“ (Faptele 17:11, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000). Dacă, asemenea bereenilor, aveţi respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi îl studiaţi cu atenţie, veţi găsi calea care duce la viaţă. Veţi merge pe această cale? Decizia vă aparţine.