Există o bază solidă pentru convingerile tale?

 

Probabil că preţuiţi foarte mult dreptul vostru de a crede în ceea ce consideraţi voi de cuviinţă. Aproape toţi oamenii îl preţuiesc. Exercitarea acestui drept de către cei şase miliarde de locuitori ai pământului are ca rezultat o uluitoare diversitate de convingeri. Asemenea varietăţii existente în creaţie în privinţa culorilor, a structurilor, a formelor, a gusturilor, a mirosurilor sau a sunetelor, diversitatea convingerilor face adesea viaţa mai interesantă, mai captivantă şi mai plină de satisfacţie. Într-adevăr, această varietate poate fi condimentul vieţii. — Psalmul 104:24.

CU TOATE acestea, trebuie să fim precauţi. Unele convingeri nu sunt doar diferite, ci şi periculoase. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, unii oameni au ajuns să creadă că evreii şi francmasonii plănuiau să „distrugă civilizaţia creştină şi să pună bazele unui stat mondial aflat sub guvernarea lor comună“. O sursă a acestei convingeri a fost un tract antisemit intitulat Protocols of the Learned Elders of Zion. În tract se afirma că se avea în vedere introducerea unor taxe excesive, creşterea producţiei de armament şi încurajarea monopolurilor-gigant pentru ca ‘bogăţiile păgânilor să poată fi distruse dintr-o singură lovitură’. Se afirma, de asemenea, că se urmărea manipularea sistemului de învăţământ pentru a-i ‘transforma pe păgâni în animale lipsite de raţiune’ şi chiar construirea unor căi ferate subterane care să lege capitalele pentru ca bătrânii evrei să-i ‘reducă la tăcere pe toţi împotrivitorii nimicindu-i’.

Desigur, acestea erau minciuni — menite să instige la antisemitism. ‘Această născocire absurdă’, spune Mark Jones, de la British Museum, ‘a început să se răspândească din Rusia’, unde a apărut pentru prima dată în 1903, într-un ziar. Pe data de 8 mai 1920 a apărut în ziarul The Times din Londra. Un an şi ceva mai târziu, The Times a dezvăluit că documentul era un fals. Însă răul deja se produsese. ‘Minciunile de acest gen’, spune Jones, ‘sunt greu de stăvilit’. Odată ce oamenii le acceptă, ele duc la apariţia unor convingeri deosebit de duşmănoase, de otrăvitoare şi de periculoase, fapt ce are adesea consecinţe dezastruoase, aşa cum confirmă istoria secolului al XX-lea. — Proverbele 6:16–19.

 

Convingerile şi adevărul

Bineînţeles, convingerile greşite pot apărea şi fără minciuni intenţionate. Uneori, pur şi simplu interpretăm greşit lucrurile. Câţi oameni n-au murit prematur făcând ceva ce credeau că era corect? De asemenea, de multe ori credem un anumit lucru doar pentru că dorim să-l credem. Un profesor a spus că şi oamenii de ştiinţă „se îndrăgostesc adesea de teoriile lor“. Convingerile le întunecă judecata sănătoasă şi apoi ei petrec o viaţă întreagă încercând fără succes să-şi fundamenteze convingerile greşite. — Ieremia 17:9.

La fel stau lucrurile şi în cazul convingerilor religioase — domeniu în care există contradicţii enorme (1 Timotei 4:1; 2 Timotei 4:3, 4). Unii au o credinţă puternică în Dumnezeu. Alţii afirmă că omul nu face altceva decât să „inventeze convingeri religioase lipsite de sens“. Unii susţin că avem un suflet nemuritor care supravieţuieşte morţii. Alţii cred că la moarte omul îşi încetează în totalitate existenţa. Este clar că nu pot fi adevărate toate aceste credinţe contradictorii. Prin urmare, nu ar fi înţelept să ne asigurăm că ceea ce credem este adevărat şi că nu e doar ceea ce vrem să credem (Proverbele 1:5)? Cum putem face aceasta? Următorul articol va trata acest subiect.

 

 

De ce credeţi ceea ce credeţi?

Conform unei definiţii, a crede înseamnă „a accepta ceva ca fiind adevărat, autentic sau real“. Potrivit Declaraţiei universale a drepturilor omului, adoptată de ONU, fiecare om are „dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei“. Acest drept include libertatea de „a-şi schimba religia sau convingerile“, dacă persoana doreşte acest lucru.

DAR de ce ar dori cineva să-şi schimbe religia sau convingerile? Un punct de vedere răspândit este următorul: „Am propriile mele convingeri şi sunt mulţumit de ele“. Mulţi sunt de părere că nici chiar convingerile greşite nu ar prejudicia pe nimeni. De exemplu, dacă cineva ar crede că pământul este plat poate că nu şi-ar provoca daune nici lui însuşi, nici altcuiva. „Trebuie doar să acceptăm faptul că avem concepţii diferite“, afirmă unii. Este această atitudine întotdeauna înţeleaptă? Imaginaţi-vă următoarea situaţie: un medic are un coleg care crede că dintr-o morgă, în care a lucrat cu cadavre, poate să meargă direct în salonul unui spital pentru a-i examina pe bolnavi. Oare acest medic va accepta pur şi simplu convingerea colegului său ca fiind diferită?

Istoria ne arată că, atunci când a fost vorba de religie, convingerile greşite au provocat multă suferinţă. Gândiţi-vă la ororile ce au avut loc când conducătorii religioşi „i-au instigat pe creştinii fanatici la violenţă fără milă“ în timpul aşa-numitelor cruciade sfinte din evul mediu. Sau gândiţi-vă la „creştinii“ înarmaţi din zilele noastre care în timpul unui război civil recent, „la fel ca luptătorii medievali care aveau nume de sfinţi pe mânerele săbiilor, şi-au lipit pe patul puştilor imagini ale Fecioarei“. Toţi aceşti oameni excesiv de zeloşi credeau că acţionează corect. Însă este evident că în toate aceste lupte şi conflicte religioase, precum şi în altele, ceva era complet greşit.

De ce există atât de multă confuzie şi atât de multe conflicte? Biblia răspunde la această întrebare arătând că Satan Diavolul „induce în eroare întregul pământ locuit“ (Revelaţia 12:9; 2 Corinteni 4:4; 11:3). Apostolul Pavel a avertizat că, din păcate, mulţi oameni religioşi vor fi „sortiţi pieirii“ deoarece vor fi înşelaţi de Satan prin „tot felul de fapte puternice şi semne şi minuni înşelătoare“. Aceştia, spune Pavel, nu vor ‘primi dragostea de adevăr, ca să se mântuie’, şi, din această cauză, vor fi amăgiţi, „încât să creadă minciuna“ (2 Tesaloniceni 2:9–12, Noul Testament tradus de Emil Pascal). Cum puteţi reduce riscul de a crede o minciună? De fapt, de ce credeţi ceea ce credeţi?

 

Crescuţi să credem?

Probabil că aţi fost crescuţi în spiritul convingerilor părinţilor voştri. Aceasta ar putea fi un lucru bun. Dumnezeu vrea ca părinţii să-şi instruiască copiii (Deuteronomul 6:4–9; 11:18–21). De pildă, ascultând de mama şi de bunica lui, tânărul Timotei a avut parte de multe foloase (2 Timotei 1:5; 3:14, 15). Scripturile ne îndeamnă să avem respect faţă de convingerile părinţilor (Proverbele 1:8; Efeseni 6:1). Însă vrea Creatorul nostru să credem unele lucruri doar pentru că părinţii noştri le cred? De fapt, aderarea în mod iraţional la convingerile şi modul de viaţă al generaţiilor anterioare poate fi periculoasă. — Psalmul 78:8; Amos 2:4.

O samariteană care l-a întâlnit pe Isus Cristos fusese crescută în religia samaritenilor (Ioan 4:20). Deşi Isus i-a respectat libertatea de a-şi alege singură ceea ce dorea să creadă, el i-a spus: „Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi“. De fapt, multe dintre convingerile ei religioase erau greşite, iar Isus i-a spus că trebuia să şi le schimbe dacă voia să i se închine lui Dumnezeu într-un mod acceptat de El — „cu spirit şi adevăr“. În loc să rămână ataşată de convingerile la care, fără îndoială, ţinea foarte mult, treptat această femeie, şi alţii ca ea, avea ‘să asculte de credinţa’ dezvăluită prin Isus Cristos. — Ioan 4:21–24, 39–41; Faptele 6:7.

 

Învăţaţi să credem?

Mulţi învăţători şi erudiţi axaţi pe anumite domenii ale cunoaşterii merită tot respectul. Totuşi, istoria este plină de exemple de învăţători cu renume care s-au înşelat amarnic. De pildă, referitor la două cărţi pe teme ştiinţifice scrise de filozoful grec Aristotel, istoricul Bertrand Russell a afirmat următoarele: „Cu greu am putea găsi o propoziţie din fiecare carte care să fie acceptabilă în lumina ştiinţei moderne“. Chiar şi unii erudiţi din zilele noastre trag, adesea, concluzii absolut greşite. „Aparatele mai grele decât aerul nu vor zbura niciodată“, a declarat plin de încredere lordul Kelvin, un om de ştiinţă britanic, în 1895. Aşadar, un om înţelept nu crede orbeşte orice afirmaţie doar pentru că un erudit o susţine cu convingere. — Psalmul 146:3.

Aceeaşi prudenţă este necesară şi când e vorba de instruirea religioasă. Apostolul Pavel a primit o educaţie înaltă din partea învăţătorilor săi religioşi şi era extrem de „zelos pentru tradiţiile părinţilor [lui]“. Însă zelul pentru tradiţiile strămoşilor săi i-a creat, de fapt, probleme. Acesta l-a făcut să ‘persecute congregaţia lui Dumnezeu şi să o devasteze’ (Galateni 1:13, 14; Ioan 16:2, 3). Lucru şi mai grav, mult timp el a ‘lovit mereu cu piciorul în ţepuşe’, împotrivindu-se influenţelor care ar fi trebuit să-l determine să creadă în Isus Cristos. A fost necesară o intervenţie miraculoasă din partea lui Isus însuşi pentru a-l determina pe Pavel să-şi schimbe convingerile. — Faptele 9:1–6; 26:14.

 

Influenţaţi de mass-media?

Poate că mass-media v-a influenţat într-o mare măsură convingerile. Majoritatea oamenilor apreciază libertatea de exprimare existentă în mass-media. Aceasta le dă posibilitatea să aibă acces la informaţii ce pot fi folositoare. Însă există forţe puternice care pot manipula mass-media şi, de multe ori, chiar aşa se şi întâmplă. Adesea, informaţiile prezentate sunt bazate pe prejudecăţi, care vă pot influenţa în mod subtil gândirea.

În plus, pentru a atrage un public cât mai larg sau pentru a-i fi pe plac, mass-media tinde să dea publicităţii tot ce este senzaţional şi neconvenţional. Ceea ce doar cu câţiva ani în urmă cu greu ar fi fost dat publicităţii astăzi a ajuns să fie foarte mediatizat. Încet, dar sigur, bunele moravuri sunt luate cu asalt şi distruse. Treptat, gândirea oamenilor este denaturată. Ei încep să creadă că ‘răul este bine şi binele rău’. — Isaia 5:20; 1 Corinteni 6:9, 10.

 

O bază solidă pentru convingerile noastre

A ne clădi convingerile pe ideile şi filozofiile oamenilor este ca şi cum am clădi pe nisip (Matei 7:26; 1 Corinteni 1:19, 20). Atunci pe ce ne putem baza plini de încredere convingerile? Întrucât Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea mintală de a cerceta lumea din jur şi de a ne pune întrebări legate de lucrurile spirituale, nu este logic să credem că el ne-a furnizat şi mijloacele de a găsi răspunsuri exacte la întrebările noastre? (1 Ioan 5:20). Da, cu siguranţă a făcut asta! Însă cum putem stabili ce anume este adevărat, autentic sau real în ce priveşte închinarea? Putem spune fără ezitare că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne furnizează singura bază pentru a face acest lucru. — Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16, 17.

Staţi puţin, vor spune unii, oare nu chiar cei ce deţin Biblia au cauzat cea mai mare parte a conflictelor şi a confuziei care există în lume? Da, este adevărat că liderii religioşi care pretind că respectă ceea ce spune Biblia au creat multă confuzie şi au promovat multe idei contradictorii. Acest lucru s-a întâmplat deoarece, în realitate, ei nu-şi bazează convingerile pe Biblie. Apostolul Petru îi prezintă ca pe nişte „profeţi falşi“ şi „învăţători falşi“ care vor crea „secte distrugătoare“. Din cauza acţiunilor lor, spune Petru, „se va vorbi injurios despre calea adevărului“ (2 Petru 2:1, 2). Totuşi, scrie Petru, „noi avem cuvântul profetic făcut mai sigur; şi faceţi bine că îi daţi atenţie ca unei lămpi care străluceşte într-un loc întunecos“. — 2 Petru 1:19; Psalmul 119:105.

Biblia ne îndeamnă să ne comparăm convingerile cu învăţăturile pe care le conţine ea pentru a vedea dacă sunt în conformitate cu acestea (1 Ioan 4:1). Milioane de cititori ai revistei de faţă pot confirma că acest mod de a proceda le-a făcut viaţa mai plină de sens şi mai stabilă. Aşadar, fiţi ca bereenii care aveau un caracter mai nobil. ‘Examinaţi cu grijă Scripturile în fiecare zi’ înainte de a crede ceva (Faptele 17:11). Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să realizaţi acest lucru. Desigur, dumneavoastră decideţi ce vreţi să credeţi. Însă este înţelept să ne asigurăm că convingerile noastre se bazează nu pe înţelepciunea şi pe dorinţele omeneşti, ci pe Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, cuvântul adevărului. — 1 Tesaloniceni 2:13; 5:21.

 

Apărut în Turnul de Veghe, 1 august 2001