ÎN FEBRUARIE 1987, un bărbat de 85 de ani a decis să întrerupă tratamentul prin dializă. După două săptămâni, el a murit liniştit acasă, avându-l la căpătâi pe fiul său.

Ultimele zile petrecute împreună le-au oferit celor doi ocazia să mediteze la un subiect pe care îl mai discutaseră: Se sfârşeşte totul cu viaţa prezentă? Tatăl, un bărbat cu pregătire universitară, era sceptic. El fusese influenţat de teoria evoluţiei şi era dezgustat de ipocrizia religiei. Întrucât se considera agnostic, spunea că nu se poate şti dacă există sau nu Dumnezeu.

Dorind să-i ofere mângâiere şi speranţă, fiul său i-a explicat de ce moartea nu pune definitiv capăt vieţii. Când s-a apropiat clipa despărţirii, tatăl a recunoscut că i-ar plăcea să trăiască din nou dacă ar putea să-şi recapete vigoarea şi sănătatea.

 

Mângâiere în faţa morţii

Majoritatea oamenilor, dacă nu chiar toţi, ar dori să trăiască din nou dacă şi-ar recăpăta sănătatea şi vigoarea şi ar trăi într-o lume paşnică. Oamenii se deosebesc de animale, despre care Biblia spune că sunt fiinţe „fără raţiune“, călăuzite de instinct (2 Petru 2:12). Noi ne îngropăm morţii şi ne gândim la viitor. Nu vrem să îmbătrânim, să ne îmbolnăvim şi să murim. Totuşi, acestea sunt realităţi ale vieţii.

Ne întristăm când noi înşine sau o persoană dragă se află în pragul morţii. Biblia însă ne încurajează să nu ne temem de moarte. Ea spune: „Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere“. Şi adaugă: „Cel viu să-şi îndrepte inima spre lucrul acesta“ (Eclesiastul 7:2). De ce trebuie să ne îndreptăm inima spre lucrul acesta, sau să reflectăm profund la moarte?

Un motiv este că ne naştem cu dorinţa de a trăi şi de a ne bucura de viaţă într-un mediu paşnic şi sigur. Nimeni nu vrea să moară. Ne este foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să acceptăm că vom muri. Biblia arată de ce: „[Dumnezeu] a pus în inima oamenilor chiar şi veşnicia“ (Eclesiastul 3:11). Vrem să trăim, nu să murim. Gândiţi-vă: Ar fi dorinţa aceasta atât de puternică dacă scopul originar al Creatorului nostru n-ar fi fost să trăim pentru totdeauna? Este oare posibil să trăim din nou şi să ne bucurăm la nesfârşit de sănătate şi fericire?

 

Ce motive avem să credem

În AARP The Magazine, publicată de Asociaţia Americană a Pensionarilor, a apărut cu un an în urmă articolul „Viaţă după moarte“. Au fost intervievate multe persoane trecute de 50 de ani, iar rezultatele au dezvăluit că „aproape trei sferturi (73%) au fost de acord cu afirmaţia: «Cred că există viaţă după moarte»“. Revista a mai arătat că aproape un sfert dintre cei intervievaţi au fost de acord cu afirmaţia: „Cred că moartea pune definitiv capăt vieţii“. Dar asta vor în realitate oamenii să creadă?

În acelaşi articol erau redate cuvintele lui Tom, un catolic din New York: „Preoţii predică despre viaţa de apoi. Foarte bine! Oamenii aceştia au tot felul de idei, dar noi trebuie să hotărâm singuri în ce să credem. Eu merg la liturghie, îmi trăiesc viaţa ca şi cum ar exista viaţă de apoi, dar nu cred în aşa ceva. Dacă există, cu atât mai bine, voi primi mai mult decât mă aştept“.

Asemenea lui Tom, mulţi oameni sunt sceptici. Bărbatul menţionat la începutul acestui articol obişnuia să-i spună fiului său: „Religia este pentru cei ce nu pot înfrunta realitatea morţii“. Totuşi, aşa cum el şi alţi sceptici au fost nevoiţi să recunoască, miracolele nu pot fi explicate decât acceptând ideea că există un Creator atotputernic.

De exemplu, la numai trei săptămâni de la concepere, în embrionul uman încep să se formeze celulele creierului. Aceste celule se înmulţesc în avalanşă, numărul lor ajungând uneori chiar la un sfert de milion pe minut! După nouă luni, se naşte un copil al cărui creier are o extraordinară capacitate de a învăţa. James Watson, specialist în biologie moleculară, a numit creierul uman „cel mai complex lucru care a fost descoperit până la ora actuală în univers“.

Când meditaţi la astfel de miracole, nu vă simţiţi copleşit de admiraţie, asemenea multor oameni? Aţi găsit răspuns la întrebarea pe care a pus-o un om credincios din vechime: „Dacă bărbatul viguros moare, poate el trăi din nou“? Acest om i-a spus plin de încredere lui Dumnezeu: „Tu vei chema şi eu îţi voi răspunde. Îţi va fi dor de lucrarea mâinilor tale“ (Iov 14:14, 15).

Cu siguranţă, merită să analizaţi dovezile care arată că revenirea la viaţă este posibilă.

 

 

Putem spera că vom trăi din nou!

CU CÂŢIVA ani în urmă, într-un film apărea o scenă cu un tânăr care, stând lângă mormântul unei persoane dragi, spunea: „Mama zicea mereu că moartea face parte din viaţă“. Apoi, când obiectivul aparatului de filmat s-a oprit o clipă asupra inscripţiei funerare, tânărul a adăugat: „Ce n-aş da să nu fie aşa!“.

Aceste cuvinte exprimă sentimentele a miliarde de oameni care au pierdut pe cineva drag. Ce duşman necruţător este moartea! Însă Dumnezeu promite: „Ultimul duşman care va fi redus la nimic este moartea“ (1 Corinteni 15:26). Dar de ce murim, deşi am fost creaţi cu capacitatea de a trăi veşnic? Cum va fi înlăturată moartea?

 

De ce îmbătrânim şi murim

Biblia spune cu privire la Iehova Dumnezeu, Creatorul nostru: „Lucrările sale sunt perfecte“ (Deuteronomul 32:4; Psalmul 83:18). Primul om, Adam, a fost creat perfect şi putea să trăiască veşnic în Eden, grădina paradiziacă unde îl aşezase Dumnezeu (Geneza 2:7–9). De ce a pierdut Adam acea locuinţă paradiziacă, de ce a îmbătrânit şi a murit?

Simplu spus, Adam n-a ascultat de porunca de a nu mânca dintr-un anumit pom din grădină. Dumnezeu îi spusese foarte clar care avea să fie pedeapsa dacă mânca: „În mod sigur vei muri“ (Geneza 2:16, 17). Adam i s-a alăturat soţiei sale, Eva, nesocotind această poruncă. De aceea, Dumnezeu i-a dat imediat afară din Eden. De ce a acţionat Dumnezeu atât de repede? Iată ce spune Biblia: „Ca nu cumva [Adam] să-şi întindă mâna şi să ia şi din rodul pomului vieţii [aflat în grădină], să mănânce şi să trăiască veşnic“ (Geneza 3:1–6, 22).

Adam şi Eva au murit din cauză că au fost neascultători. Dar de ce îmbătrânesc şi mor toţi descendenţii lor? Deoarece au moştenit păcatul de la Adam, iar păcatul are drept consecinţă imperfecţiunea şi moartea tuturor urmaşilor săi. Biblia explică: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit“ (Romani 5:12).

 

Cum va fi posibilă viaţa viitoare

Aşa cum am citit mai înainte, ‘moartea va fi redusă la nimic’, ea va fi înlăturată pentru totdeauna! (1 Corinteni 15:26) Dar cum anume? În Biblie găsim răspunsul: „Un singur act de justificare a făcut să fie declaraţi drepţi pentru viaţă oameni de orice fel“ (Romani 5:18). În ce a constat acest act care face posibil ca oamenii să fie consideraţi drepţi şi să se bucure de viaţă veşnică?

El a constat în măsurile luate de Dumnezeu pentru a înlătura păcatul pe care l-am moştenit cu toţii de la primul om, Adam. Biblia explică: „Darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23). Referindu-se la aceste măsuri, prin care oamenii sunt declaraţi drepţi în vederea vieţii, Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea [omenirii], încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16).

Să ne gândim la iubirea profundă a lui Dumnezeu şi a Fiului său, Isus Cristos, care a suferit atât de mult pentru noi. Apostolul Pavel a scris: „Fiul lui Dumnezeu . . . m-a iubit şi s-a dat pe sine pentru mine“ (Galateni 2:20). Dar de ce a fost Isus singurul om care putea „să-şi dea sufletul ca răscumpărare“ pentru noi şi astfel să ne scape de consecinţele tragice ale păcatului? (Matei 20:28)

Isus a fost singurul care putea să-şi dea sufletul ca răscumpărare, deoarece el a fost singurul om care nu a moştenit păcatul de la Adam. Cum a fost posibil lucrul acesta? Viaţa lui Isus a fost transferată în mod miraculos din cer în uterul unei fecioare pe nume Maria. Astfel, aşa cum i-a spus un înger Mariei, fiul său era „sfânt, Fiul lui Dumnezeu“ (Luca 1:34, 35). Din acest motiv Isus este numit „ultimul Adam“ şi tot din acest motiv el nu a moştenit păcatul de la „primul om Adam“ (1 Corinteni 15:45). Ca om fără păcat, Isus a putut să se dea pe sine ca „răscumpărare corespunzătoare“, viaţa sa fiind echivalentul vieţii perfecte, fără păcat, pe care o avusese primul om (1 Timotei 2:6).

Prin intermediul răscumpărării, Dumnezeu a făcut posibil ca oamenii să primească înapoi ceea ce a pierdut primul Adam, şi anume viaţa veşnică în paradisul pământesc. Însă, pentru a primi această binecuvântare, cea mai mare parte a omenirii va trebui să fie readusă la viaţă. Ce perspectivă minunată! Dar este oare prea frumos să fie adevărat?

 

Ce motive avem să credem

Să fie prea greu de crezut că Iehova Dumnezeu, care a creat viaţa, are putere să creeze din nou o persoană care a murit? Să ne gândim la capacitatea de a concepe, sau de a rămâne însărcinată, cu care a fost înzestrată prima femeie. „Adam a avut relaţii intime cu Eva“ şi, după aproximativ nouă luni, a venit pe lume o mică fiinţă umană, care semăna perfect cu ei (Geneza 4:1). Procesul din uterul Evei care a dus la formarea unui copil este considerat şi astăzi un miracol, întrucât depăşeşte înţelegerea umană (Psalmul 139:13–16).

Naşterea este considerată ceva obişnuit, întrucât zilnic au loc sute de mii de naşteri. Multora le vine însă greu să creadă că o persoană care a murit poate fi readusă la viaţă. Când Isus le-a spus oamenilor care jeleau o fetiţă moartă să n-o mai plângă fiindcă ea nu murise, ci dormea, aceştia „au început să râdă de el dispreţuitor“, deoarece ştiau că murise. Dar Isus i-a zis fetei: „«Scoală-te!» Fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să umble“. În continuare, citim: „Îndată [pe cei prezenţi] i-a cuprins o bucurie fără margini“ (Marcu 5:39–43; Luca 8:51–56).

Când Isus a cerut ca mormântul prietenului său drag Lazăr să fie deschis, Marta, una din surorile lui Lazăr, a obiectat: „Trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi“. Dar câtă bucurie a fost când Isus l-a readus la viaţă pe Lazăr! (Ioan 11:38–44) Mulţi au aflat de miracolele înfăptuite de Isus. Când Ioan Botezătorul era la închisoare, discipolii acestuia i-au vorbit despre activitatea lui Isus, zicând: „Morţii sunt sculaţi“ (Luca 7:22).

 

O nouă viaţă prin înviere

De ce a înfăptuit Isus aceste miracole dacă, mai târziu, cei care au fost înviaţi s-au îmbolnăvit şi au murit din nou? Deoarece astfel s-a demonstrat că viaţa veşnică pe un pământ paradiziac, pe care a pierdut-o primul Adam, poate fi restabilită şi chiar va fi restabilită. Învierile pe care le-a făcut Isus au arătat modul în care, în cele din urmă, milioane de oameni „vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Psalmul 37:29).

Din fericire, dacă practicăm „devoţiunea sfântă“, ne putem număra printre cei ce au măreaţa perspectivă de a trăi pentru totdeauna. Biblia spune că devoţiunea sfântă „are promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare“. Această ‘viaţă viitoare’ mai este numită „adevărata viaţă“ şi „ceea ce este cu adevărat viaţă“ (1 Timotei 4:8; 6:19, Cornilescu, 1996).

Să vedem cum va fi adevărata viaţă, viaţa viitoare într-o lume nouă şi dreaptă.

 

 

Viaţa în Paradisul restabilit

ISUS a vorbit cu multă convingere despre revenirea la viaţă şi le-a spus discipolilor săi că aceasta este o certitudine. „La crearea din nou“, a zis el, veţi „moşteni viaţa veşnică“. Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele „la crearea din nou“? (Matei 19:25–29)

Potrivit relatării paralele din cartea biblică Luca, Isus a spus că „în sistemul viitor“ discipolii săi vor primi „viaţă veşnică“ (Luca 18:28–30). De ce expresiile „sistemul viitor“ şi „crearea din nou“ au în Biblie aceeaşi semnificaţie?

Se pare că aceste expresii subliniază faptul că Iehova Dumnezeu va veghea ca scopul său iniţial cu privire la oameni şi la pământ să se realizeze. Astfel, omenirea va fi restabilită la starea de perfecţiune de care s-au bucurat Adam şi Eva înainte de a păcătui. „În sistemul viitor“ vor fi ‘create din nou’ condiţiile paradiziace care au existat în grădina Edenului.

 

Cum va fi restabilit Paradisul

Când s-a aflat pe pământ, Isus i-a învăţat pe discipolii săi să se roage pentru guvernul prin care Dumnezeu va restabili condiţii drepte pe tot pământul. Isus a spus să ne rugăm astfel: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ“ (Matei 6:10, Biblia sinodală, 1988). Iehova l-a numit pe Fiul său Conducătorul acestei împărăţii sau al acestui Regat, care va duce la îndeplinire scopul divin de a transforma pământul în Paradis.

Cu privire la Conducătorul numit de Dumnezeu, Biblia spune: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat şi domnia princiară va fi pe umărul lui. El va fi numit . . . Prinţ al Păcii. Domnia princiară se va întinde până departe şi pacea nu va avea sfârşit“ (Isaia 9:6, 7). Dar cum va îndeplini voinţa lui Dumnezeu acest guvern aflat sub „domnia princiară“?

Biblia răspunde prin cuvintele: „În zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat [domnia princiară] care nu va fi nimicit niciodată. Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor. El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“ (Daniel 2:44).

Să vedem ce condiţii vor exista pe pământ în Paradisul restabilit, adică „la crearea din nou“, când Fiul lui Dumnezeu îşi va exercita autoritatea de Conducător ‘princiar’ în Regatul Tatălui său.

 

Cum va fi viaţa în Paradis Morţii vor învia „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară.“ (Ioan 5:28, 29) „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi.“ (Faptele 24:15) Boala, bătrâneţea şi moartea vor dispărea „Atunci ochii orbilor se vor deschide şi urechile surzilor se vor destupa. Atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va striga de veselie.“ (Isaia 35:5, 6) „Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut.“ (Revelaţia 21:3, 4) Va fi hrană din belşug „Pământul îşi va da roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru ne va binecuvânta.“ (Psalmul 67:6) „Va fi bogăţie de grâne pe pământ, pe vârful munţilor va fi belşug mare.“ (Psalmul 72:16) Toţi oamenii vor avea locuinţe confortabile şi se vor bucura de roadele muncii lor „Vor construi case şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu le vor construi ca altcineva să le locuiască, nu vor sădi ca altcineva să mănânce.“ (Isaia 65:21, 22) Crimele, violenţa şi războaiele nu vor mai exista „Cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ.“ (Proverbele 2:22) „Din săbiile lor vor făuri brăzdare şi din suliţele lor, cosoare. Nicio naţiune nu va mai ridica sabia contra altei naţiuni şi nu vor mai învăţa războiul.“ (Isaia 2:4) Oamenii nu se vor mai teme de nimic şi pretutindeni va domni pacea „Vor locui în siguranţă şi nimeni nu-i va face să tremure.“ (Ezechiel 34:28) „Nu se va face niciun rău şi nu se va face nicio stricăciune pe tot muntele meu sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa lui Iehova aşa cum fundul mării este acoperit de ape.“ (Isaia 11:9)

Ce frumoasă va fi viaţa când pe întregul pământ vor exista asemenea condiţii, când toţi oamenii îl vor iubi pe Dumnezeu şi îşi vor iubi semenii! (Matei 22:37–39) Putem fi siguri că atunci toate promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini. „Eu am spus şi eu voi face să se împlinească“, declară Dumnezeu (Isaia 46:11).

Probabil că vreţi să aflaţi şi alte lucruri despre Iehova Dumnezeu şi despre lumea nouă promisă de el. De exemplu, ce dovezi arată că această lume nouă este aproape? Cum vor fi înlocuite toate guvernele de pe pământ de Regatul lui Dumnezeu? Şi ce evenimente vor avea loc înainte de aceasta? Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să analizaţi aceste întrebări. Pentru mai multe informaţii, vedeţi pagina 32 a acestei reviste.

În curând, visul omenirii de a trăi într-o lume bună şi dreaptă va deveni realitate. Majoritatea oamenilor care au murit vor reveni la viaţă. Viaţa viitoare nu numai că este posibilă, ea este chiar voinţa lui Dumnezeu. Într-adevăr, nu se sfârşeşte totul cu viaţa prezentă. Da, „adevărata viaţă“ este ‘cea viitoare’! (1 Timotei 4:8; 6:19)

 

 Apărut în Treziţi-vă! septembrie 2008