PERIOADA Crăciunului a sosit. Ce înseamnă acest lucru pentru voi, pentru familia voastră şi pentru prietenii voştri? Este un eveniment cu semnificaţie spirituală sau doar o perioadă festivă şi veselă? Este un timp de a medita asupra naşterii lui Isus Cristos sau un moment în care nu trebuie să fim preocupaţi de respectarea principiilor creştine?

Pe măsură ce vom analiza aceste întrebări, nu uitaţi că tradiţiile de Crăciun pot varia în funcţie de locul unde trăim. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, numele românesc de Crăciun provine, după cât se pare, din latinescul creatio, -onis, care înseamnă „naştere“. În ţările latino-americane, La Navidad, sau Naşterea Domnului, se referă la naşterea lui Cristos. Faceţi-vă puţin timp pentru a analiza mai în detaliu câteva obiceiuri din Mexic. Acest lucru vă va ajuta, probabil, să vă modelaţi propria opinie legată de această perioadă de sărbătoare.

 

Posadas, cei trei crai de la răsărit şi nacimiento

Festivităţile încep la 16 decembrie cu posadas. În cartea Mexico’s Feasts of Life se spun următoarele: „Este timpul să se ţină posadas, nouă zile de vis care culminează cu ajunul Crăciunului, sărbătoare prin care se comemorează momentul când Iosif şi Maria umblau singuri prin Betleem, reuşind, în cele din urmă, să găsească amabilitate şi adăpost. Familiile şi prietenii se strâng în timpul nopţii împreună pentru a reconstitui zilele care au precedat naşterea lui Cristos“.

Potrivit tradiţiei, un grup de oameni merg cu imaginea Mariei şi a lui Iosif la o casă şi, cântând, cer adăpost, sau posada. Locatarii răspund printr-un alt cântec, vizitatorii fiind în cele din urmă primiţi înăuntru. Apoi începe o petrecere, la care unele persoane — legate la ochi şi cu un toiag în mână — încearcă pe rând să spargă piñata, o oală mare de lut decorată, care este atârnată de o sfoară. După ce este spartă, conţinutul ei (bomboane, fructe şi altele) este adunat de participanţii la petrecere. După aceea se mănâncă, se bea, se ascultă muzică şi se dansează. Din 16 decembrie până în 23 decembrie se ţin opt petreceri posada. La 24 decembrie se ţine Nochebuena (Ajunul Crăciunului), iar familiile fac tot posibilul să fie împreună pentru o cină specială.

Peste puţin timp soseşte Anul Nou, sărbătorit cu petreceri foarte zgomotoase. În seara zilei de 5 ianuarie se presupune că Tres Reyes Magos (cei trei crai de la răsărit) le vor aduce jucării copiilor. Punctul culminant este o petrecere ţinută la 6 ianuarie, când se serveşte rosca de Reyes (o prăjitură în formă de inel). În timp ce se consumă acest produs de patiserie, cineva va găsi în bucăţica sa o figurină ce îl reprezintă pe pruncul Isus. Găsitorul este obligat să organizeze şi să găzduiască o petrecere finală în 2 februarie. (În unele locuri sunt trei figurine, care îi reprezintă pe cei trei crai de la răsărit.) După cum vedeţi, petrecerile de Crăciun se ţin în lanţ.

Pe parcursul acestei perioade, nacimiento (scena Naşterii Domnului) joacă un rol foarte important. În ce constă această scenă? Ei bine, în locurile publice, precum şi în biserici şi case, scena Naşterii Domnului este făcută din figurine (mari sau mici) de ceramică, lemn sau lut. Acestea îi reprezintă pe Iosif şi pe Maria stând în genunchi în faţa unei iesle în care se află un nou-născut. Deseori sunt şi păstori şi Los Reyes Magos (cei trei crai de la răsărit). Cadrul este un grajd, iar această scenă poate fi întregită adăugând câteva animale. Figura centrală este totuşi un copilaş nou-născut, numit în spaniolă Niño Dios (Copilul-Dumnezeu). Acest personaj important poate fi pus acolo în ajunul Crăciunului.

 

O analiză mai atentă a tradiţiilor privind naşterea lui Cristos

Cu privire la sărbătoarea Crăciunului, aşa cum este cunoscută în general în întreaga lume, The Encyclopedia Americana spune: „Majoritatea obiceiurilor asociate în prezent cu Crăciunul nu au fost la origine obiceiuri de Crăciun, ci obiceiuri precreştine şi necreştine adoptate de biserica creştină. Saturnaliile, o sărbătoare romană ţinută la mijlocul lunii decembrie, a constituit modelul multor obiceiuri de petrecere cu ocazia Crăciunului. În această sărbătoare, de exemplu, îşi au originea petrecerile fastuoase, oferirea de daruri şi aprinderea lumânărilor“.

În America Latină, pe lângă aceste obiceiuri de bază legate de Naşterea lui Cristos sunt respectate şi altele. Care este originea lor, vă întrebaţi probabil. La drept vorbind, multe persoane care vor să respecte ceea ce spune Biblia sunt conştiente că unele obiceiuri nu sunt altceva decât ritualuri aztece. În El Universal, un ziar din Ciudad de Mexico, s-a făcut următorul comentariu: „Călugării din diferite ordine au profitat de faptul că sărbătorile din calendarul ritual aztec coincideau cu cele din calendarul liturgic catolic pentru a-şi susţine lucrarea misionară şi de evanghelizare. Ei au înlocuit comemorările divinităţilor prehispanice cu sărbători în cinstea divinităţilor creştine, au introdus sărbători şi practici europene şi au profitat şi de sărbătorile aztece, ceea ce a dus la un sincretism cultural din care au luat naştere expresii mexicane autentice“.

 

UNII AR PUTEA FI SURPRINŞI   În cartea sa The Trouble With Christmas, scriitorul Tom Flynn a prezentat câteva concluzii la care a ajuns după ani de studiu pe tema Crăciunului:   „Un enorm număr de tradiţii pe care în prezent le asociem cu Crăciunul îşi au rădăcinile în tradiţiile religioase păgâne precreştine. Unele dintre acestea au conotaţii sociale, sexuale sau cosmologice care i-ar putea determina pe moderniştii educaţi şi sensibili la cultură să respingă tradiţiile odată ce au înţeles mai clar care sunt rădăcinile lor“. — Pagina 19.   După ce a prezentat numeroase informaţii care veneau în sprijinul acestor concluzii, Tom Flynn a revenit la ideea centrală: „Una dintre cele mai mari ironii ale Crăciunului este că doar o parte infimă din el e cu adevărat creştină. Odată ce dăm la o parte elementele precreştine, cea mai mare parte din ceea ce rămâne este la origine mai degrabă postcreştină decât pur creştină“. — Pagina 155.

 

The Encyclopedia Americana explică: „Punerea în scenă a Naşterii Domnului a fost introdusă devreme în sărbătoarea Crăciunului . . . Se spune că reprezentarea în biserică a Naşterii Domnului [scena cu ieslea] a fost introdusă de Sfântul Francisc“. Aceste puneri în scenă ale naşterii lui Cristos au fost interpretate în biserici în perioada de început a colonizării Mexicului. Ele au fost organizate de călugări franciscani cu scopul de a-i învăţa pe azteci despre Naşterea lui Cristos. Ulterior, posadas au câştigat popularitate. Indiferent care au fost intenţiile iniţiale, modul în care se ţin astăzi posadas dezvăluie adevărata lor natură. Dacă vă aflaţi în Mexic în această perioadă, vă puteţi da seama de un lucru pe care un redactor de la El Universal l-a subliniat în comentariul său: „În prezent, posadas, care erau o modalitate prin care ni se reamintea pelerinajul părinţilor lui Isus aflaţi în căutarea unui adăpost unde se putea naşte Copilul-Dumnezeu, nu sunt altceva decât zile caracterizate prin beţie, excese, lăcomie, lucruri deşarte şi tot mai multă delincvenţă“.

Nacimiento îşi are originea în reprezentările live date în biserici în perioada colonizării. Deşi unii îl găsesc atrăgător, reprezintă el în mod corect ceea ce spune Biblia? Aceasta este o întrebare pertinentă. Când cei trei crai de la răsărit, după cum sunt numiţi — care, de fapt, erau astrologi —, au venit în vizită, Isus şi familia sa nu mai stăteau într-un grajd. Trecuse un anumit timp, iar familia locuia într-o casă. Acest detaliu interesant îl veţi găsi în relatarea inspirată din Matei 2:1, 11. De asemenea, veţi putea observa că Biblia nu spune câţi astrologi erau.

În America Latină, cei trei crai de la răsărit ţin locul lui Moş Crăciun. Totuşi, aşa cum se face în alte ţări, mulţi părinţi ascund jucării prin casă. Apoi, în dimineaţa zilei de 6 ianuarie, copiii le caută, ca şi cum acestea le-ar fi fost aduse de cei trei crai de la răsărit. Pentru vânzătorii de jucării, aceasta este o perioadă în care câştigă foarte bine, iar unii obţin mari profituri de pe urma a ceea ce mulţi oameni sinceri sunt conştienţi că este pură fantezie. Mitul celor trei crai de la răsărit îşi pierde credibilitatea în rândul multora, chiar şi în rândul copiilor mici. Deşi unora le pare rău că acest mit îşi pierde adepţii, ce se poate aştepta de la o fantezie păstrată numai de dragul tradiţiei şi al avantajelor comerciale?

Crăciunul, sau Naşterea Domnului, nu a fost sărbătorit de creştinii din secolul I. Iată ce spune o enciclopedie despre acest lucru: „Această sărbătoare nu a fost ţinută în primele secole ale bisericii creştine, întrucât, în general, creştinii obişnuiau să serbeze moartea persoanelor remarcabile, nu naşterea lor“. Biblia pune serbarea zilelor de naştere în legătură cu păgânii, nu cu adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu. — Matei 14:6–10.

Aceasta nu înseamnă, bineînţeles, că nu este util să învăţăm şi să ne amintim evenimentele reale legate de naşterea Fiului lui Dumnezeu. Relatarea biblică, bazată pe fapte reale, furnizează informaţii şi lecţii importante pentru toţi cei ce vor să facă voinţa lui Dumnezeu.

 

Naşterea lui Isus potrivit Bibliei

În Evanghelia lui Matei şi cea a lui Luca veţi găsi informaţii demne de încredere despre naşterea lui Isus. Acestea arată că îngerul Gabriel a vizitat-o pe o tânără necăsătorită pe nume Maria, din oraşul galilean Nazaret. Ce mesaj i-a transmis el? „Iată, vei concepe în pântecele tău şi vei da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus. Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său.“ — Luca 1:31–33.

Maria a fost foarte surprinsă de acest mesaj. Pentru că nu era căsătorită, ea a spus: „Cum se va face aceasta, dat fiind că eu nu am relaţii intime cu vreun bărbat?“ Îngerul i-a răspuns: „Spiritul sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Din acest motiv, şi ceea ce se va naşte va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu“. Maria, fiind conştientă că aceasta era voinţa lui Dumnezeu, a spus: „Iată, sclava lui Iehova! Să mi se facă potrivit declaraţiei tale“. — Luca 1:34–38.

Un înger i-a vorbit lui Iosif despre naşterea miraculoasă ca să nu divorţeze de Maria, ceea ce intenţiona să facă după ce aflase că aceasta era însărcinată. El a fost apoi dispus să-şi asume responsabilitatea de a avea grijă de Fiul lui Dumnezeu. — Matei 1:18–25.

Apoi, un decret de la Cezar August i-a constrâns pe Iosif şi pe Maria să plece din Nazaretul Galileii în Betleemul Iudeii, oraşul străbunilor lor, pentru a fi înregistraţi. „În timp ce erau acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a dat naştere fiului ei, întâiul născut, l-a înfăşurat în scutece şi l-a culcat într-o iesle, fiindcă în camera de găzduire nu era loc pentru ei.“ — Luca 2:1–7.

Luca 2:8–14 descrie ce a urmat: „În acelaşi ţinut erau, de asemenea, nişte păstori care trăiau sub cerul liber şi care făceau străjile noaptea pe lângă turmele lor. Deodată, îngerul lui Iehova a stat în picioare lângă ei şi gloria lui Iehova a strălucit în jurul lor, iar ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă fie teamă, căci iată, vă anunţ vestea bună despre o mare bucurie pe care o va avea tot poporul, deoarece în oraşul lui David vi s-a născut astăzi un Salvator, care este Cristos, Domnul. Şi acesta este semnul pentru voi: veţi găsi un prunc înfăşurat în scutece şi culcat într-o iesle». Şi, deodată, îngerului i s-a alăturat o mulţime din armata cerească, lăudându-l pe Dumnezeu şi zicând: «Glorie lui Dumnezeu în înălţimile de sus şi pe pământ pace printre oamenii bunăvoinţei»“.

 

Astrologii

Relatarea lui Matei menţionează că nişte astrologi din Orient au venit la Ierusalim pentru a căuta locul unde se născuse Regele iudeilor. Regele Irod era foarte interesat de acest lucru — dar nu era animat de intenţii bune. „Trimiţându-i la Betleem, a zis: «Duceţi-vă şi căutaţi cu grijă copilaşul, iar când îl veţi fi găsit înştiinţaţi-mă, ca să merg şi eu să-i aduc omagiu».“ Astrologii l-au găsit pe copilaş şi „şi-au deschis tezaurele şi i-au oferit daruri: aur, tămâie albă şi smirnă“. Dar nu s-au mai întors la Irod. „Li se dăduse în vis un avertisment divin să nu se întoarcă la Irod.“ Dumnezeu s-a folosit de un înger pentru a-l avertiza pe Iosif cu privire la intenţiile lui Irod. Iosif şi Maria au fugit apoi în Egipt împreună cu fiul lor. În încercarea de a-l elimina pe noul Rege, crudul rege Irod a poruncit atunci uciderea băieţilor din Betleem. Care băieţi? Cei de la doi ani în jos. — Matei 2:1–16.

 

Ce învăţăm din această relatare?

Astrologii veniţi în vizită — indiferent câţi erau — nu i se închinau adevăratului Dumnezeu. În versiunea biblică La Nueva Biblia Latinoamérica (ediţia 1989) se afirmă următoarele într-o notă de subsol: „Magii nu erau crai, ci ghicitori şi preoţi ai unei religii păgâne“. Ei au venit potrivit cunoştinţelor lor despre stele, în care credeau. Dacă Dumnezeu ar fi dorit să-i îndrume la copilaş, ei ar fi fost conduşi la locul exact, fără să mai fi trebuit să treacă mai întâi pe la Ierusalim şi pe la palatul lui Irod. Mai târziu, Dumnezeu a intervenit pentru a le schimba traseul cu scopul de a-l ocroti pe copil.

La Crăciun, această relatare este adesea învăluită într-o aură mitică şi misterioasă care eclipsează lucrul cel mai important: că acest prunc s-a născut pentru a fi un rege măreţ, după cum fuseseră anunţaţi Maria şi păstorii. Isus Cristos nu mai este un prunc, nici măcar un copil. El este Regele Regatului lui Dumnezeu aflat în exerciţiul funcţiunii, care, foarte curând, va elimina toate guvernările ce se împotrivesc voinţei lui Dumnezeu şi va rezolva toate problemele omenirii. Acesta este Regatul pentru care ne rugăm în Rugăciunea Domnului. — Daniel 2:44; Matei 6:9, 10.

Din declaraţia îngerilor făcută păstorilor învăţăm că posibilitatea de a fi salvaţi le este oferită tuturor celor ce sunt dispuşi să asculte mesajul veştii bune. Cei ce obţin favoarea lui Dumnezeu devin ‘oameni ai bunăvoinţei’. Sub Regatul lui Isus Cristos există minunate perspective de pace în întreaga lume, însă oamenii trebuie să fie dispuşi să facă voia lui Dumnezeu. Promovează perioada Crăciunului aceste idei şi reflectă ea această dorinţă? Pentru numeroase persoane sincere care vor să respecte ceea ce spune Biblia răspunsul este evident. — Luca 2:10, 11, 14.

 

Apărut în Turnul de Veghe, 15 decembrie 2000