CE SE întâmplă cu religiile care se pretind creştine? În ţara voastră, mai există interes pentru ele? Poate auzim uneori că în Africa, Europa Răsăriteană sau Statele Unite are loc o renaştere spirituală sau creşte numărul enoriaşilor. Dar rapoarte din alte părţi ale lumii, îndeosebi din Europa de Vest, vorbesc despre biserici ce-şi închid porţile, despre scăderea numărului enoriaşilor şi a interesului faţă de religie.

Întrucât tot mai puţini oameni merg la biserică, multe religii adoptă un stil nou. Unele se declară „tolerante“, lăsând impresia că Dumnezeu acceptă orice mod de viaţă. În loc să-i instruiască din Cuvântul lui Dumnezeu, din ce în ce mai multe biserici îşi atrag enoriaşii prin distracţie şi spectacol. Unii cred că schimbările sunt necesare pentru a ţine pasul cu lumea modernă. Totuşi, mulţi oameni sinceri se întreabă dacă nu cumva bisericile se îndepărtează de misiunea încredinţată de Isus. Să analizăm tendinţele bisericilor în ultimele decenii.

 

 

Ce se întâmplă cu religia?

LATINO-AMERICANII, din nord (Mexic) până în sud (Chile), se disting prin elemente de civilizaţie comune. Cei mai în vârstă îşi amintesc de vremea când nu exista decât religia romano-catolică, impusă cu forţa în secolul al XVI-lea de conchistadorii spanioli. În Brazilia, puterea colonială era Portugalia, o ţară romano-catolică. Vreme de 400 de ani, Biserica Catolică a sprijinit guvernele aflate la putere pentru a beneficia de susţinerea lor şi pentru ca religia catolică să devină religie de stat.

Dar în anii ’60 ai secolului trecut, unii preoţi catolici şi-au dat seama că susţinând cercurile conducătoare pierdeau sprijinul maselor. Astfel, au început să lupte pentru cauza săracilor, promovând teologia eliberării. Mişcarea s-a născut în America Latină ca mijloc de protest împotriva sărăciei în care trăiau mulţi catolici.

În ciuda implicării clerului în mişcările politice populare, milioane de oameni au renunţat la credinţa catolică şi s-au îndreptat spre alte religii. Astfel, s-au înmulţit bisericile unde se bate din palme, se intonează frenetic imnuri religioase şi domneşte o atmosferă de concert rock. „În America Latină, mişcarea evanghelică cuprinde multe religii. . . . Adesea, acestea se află sub autoritatea unui singur pastor. Când o congregaţie creşte, se scindează şi formează biserici noi“, afirmă Duncan Green în cartea sa Faces of Latin America.

 

     Europa întoarce spatele religiei

Mai bine de 1 600 de ani, cam pe tot cuprinsul Europei au existat guverne care s-au declarat creştine. Dar ce se poate spune acum, când am păşit în secolul al XXI-lea? Se bucură religia de mai mult interes în Europa? În 2002, sociologul Steve Bruce spunea despre Marea Britanie în cartea sa God is Dead — Secularization in the West: „În secolul al XIX-lea, la biserică se oficiau majoritatea căsătoriilor“. În 1971, doar 60%, iar în 2000, numai 31%.

Comentând pe marginea acestei tendinţe, corespondentul pe teme religioase al ziarului londonez Daily Telegraph a scris: „Cele mai mari religii, de la Biserica Anglicană şi cea Romano-Catolică, până la Biserica Metodistă şi cea Unită Reformată, pierd tot mai mult teren“. Comentând o statistică, el a afirmat: „Cu doar 2% din populaţie care va merge în 2040 la slujbele de duminică, religiile din Marea Britanie vor fi pe cale de dispariţie“. Afirmaţii asemănătoare s-au făcut şi despre religiile din Olanda.

„În ultimele decenii, ţara noastră s-a laicizat tot mai mult“, se arată într-un raport al Biroului olandez de planificare socială şi culturală. „Ne aşteptăm ca în 2020, 72% din populaţie să nu aibă nicio religie.“ O ştire publicată on-line de un ziar german precizează: „Tot mai mulţi germani caută în vrăjitorie şi în practicile oculte mângâierea pe care odinioară le-o aducea religia, munca sau familia. . . . Bisericile germane se văd obligate să-şi închidă porţile pentru că nu mai au enoriaşi“.

Europenii care totuşi se duc la biserică nu vor neapărat să afle ce aşteaptă Dumnezeu de la ei. Într-un articol dintr-o publicaţie italiană se arată: „Italienii îşi croiesc o religie potrivit stilului lor de viaţă“. Iar un sociolog italian declară: „Luăm de la papă numai ce ne place“. În această categorie ar putea intra şi catolicii din Spania, unde consumerismul şi dorinţa de a găsi imediat paradisul economic a înlocuit sentimentul religios.

Aceste tendinţe contrastează izbitor cu învăţăturile creştine pe care Cristos şi discipolii săi le-au predat şi le-au trăit. Isus nu a întemeiat o religie de tip „autoservire“, de unde poţi să alegi ce-ţi place şi să dai la o parte ce nu-ţi place. El a spus: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze neîncetat“. Isus i-a învăţat pe oameni că viaţa creştină înseamnă eforturi, sacrificii. — Luca 9:23.

 

America de Nord — „religia comercială“

Spre deosebire de Canada, unde, potrivit analiştilor, scepticismul este atitudinea dominantă faţă de religie, în Statele Unite religia este privită cu seriozitate. Potrivit unor importante institute de sondare a opiniei publice, cel puţin 40% dintre cei intervievaţi afirmă că merg săptămânal la biserică, deşi statisticile arată că procentul real este de doar 20%. Peste 60% declară că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Totuşi, entuziasmul pentru religie păleşte repede. În Statele Unite se trece uşor de la o religie la alta. Dacă predicatorul îşi pierde popularitatea sau carisma, îşi poate pierde şi enoriaşii, ba chiar şi venitul, substanţial de altfel!

Unele religii studiază tehnici de vânzare pentru a-şi face serviciile mai atrăgătoare. Bisericile plătesc mii de dolari ca să angajeze firme de consultanţă religioasă. Potrivit unui raport, un pastor a afirmat satisfăcut: „Este o investiţie profitabilă“. Megabisericile, care numără mii de enoriaşi, prosperă pe plan financiar, atrăgând atenţia unor publicaţii de afaceri precum The Wall Street Journal şi The Economist. Aceste reviste arată că megabisericile au adoptat conceptul „«one-stop shopping», servicii complete pentru trup şi suflet“. Complexele bisericeşti pot cuprinde restaurante, cafenele, saloane de înfrumuseţare, saune şi săli de sport. Între atracţiile propriu-zise se numără spectacolele, muzica contemporană şi chiar întâlnirile cu vedete. Dar ce îi învaţă predicatorii pe oameni?

„Evanghelia prosperităţii“ este o temă cu priză la public. Credincioşilor li se spune că vor fi mai bogaţi şi mai sănătoşi dacă fac donaţii generoase la biserică. Cât despre normele morale, se zice adesea că Dumnezeu este tolerant. Un sociolog spune: „Bisericile americane nu-i judecă pe oameni, ci îi liniştesc“. Religiile cele mai populare oferă de obicei sfaturi practice pentru reuşita în viaţă. Tot mai mulţi preferă bisericile care nu aparţin unei grupări religioase, în care doctrinele, considerate mărul discordiei, sunt ignorate, dar în care adesea se discută făţiş chestiuni politice. Cazuri recent mediatizate au fost destul de stânjenitoare pentru unii clerici. 

„RELIGIA SUPERMARKET“   Un reprezentant al Bisericii Catolice franceze (director al Service National des Vocations) a afirmat: „Suntem martori la apariţia unei religii de tip supermarket. Oamenii «consumă», iar când religia nu le mai place, aleg alta“. Într-un studiu privind religia în Europa, profesorul Grace Davie, de la Universitatea britanică Exeter, a afirmat: „Din tot ce li se oferă, oamenii «aleg şi amestecă». Religia, ca de altfel multe alte lucruri, a devenit o problemă de opţiune, de preferinţă şi de stil de viaţă“.

 

Aşadar, putem vorbi de o renaştere religioasă în America de Nord? În 2005, revista Newsweek aducea în discuţie popularitatea de care se bucură „slujbele în timpul cărora se ţipă, se leşină şi se tropăie“ şi nu numai. Dar făcea menţiunea: „Cu toate acestea, nu vine mai multă lume la biserică“. Potrivit sondajelor, singura categorie în rândul căreia se înregistrează creşteri rapide este cea a „oamenilor fără religie“. Unele biserici sunt mai mari doar pentru că altele pierd adepţi. Se spune că oamenii abandonează în masă religiile tradiţionale cu ceremoniile, cântările la orgă şi preoţii lor în sutană.

În scurta noastră analiză, am văzut că în America Latină religiile se scindează, în Europa îşi pierd adepţii, iar în Statele Unite încearcă să-i păstreze oferindu-le distracţie şi spectacol. Deşi nu peste tot se întâmplă aşa, religia luptă pentru enoriaşii ei. Înseamnă oare că interesul pentru creştinism scade?

 

 

        Care este viitorul creştinismului?

VA FI oare creştinismul religia întregii lumi sau va dispărea? Oare a rămas creştinismul curat, ca o lumină într-o lume întunecată, sau a decăzut? Iată câteva întrebări care îi frământă pe oamenii vremurilor noastre.

Printr-o ilustrare simplă, Isus a arătat că, imediat după ce a semănat seminţele creştinismului, avea să-şi facă apariţia un duşman, Satan (Matei 13:24, 25). Aşadar, în spatele degradării creştinismului din primele veacuri de după Isus nu a stat un fenomen social, ci răutatea fără margini evidentă în faptele lui Satan. În prezent, bisericile creştinătăţii repetă greşelile trecutului şi culeg roadele. — 2 Corinteni 11:14, 15; Iacov 4:4.

 

         Creştinismul atacat cu viclenie

Isus a prezis că învăţăturile îi vor fi denaturate. El a spus: „Regatul cerurilor este asemenea unui om care a semănat sămânţă bună în ogorul lui. În timp ce oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului şi a plecat“. În mod cu totul surprinzător, când sclavii i-au vorbit omului despre această faptă plină de răutate şi l-au rugat să-i lase să strângă neghina, omul a replicat: „Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeţi din rădăcină şi grâul odată cu ea. Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş şi la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: Strângeţi mai întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca să fie arsă, apoi duceţi-vă să strângeţi grâul în hambarul meu“. — Matei 13:24–30.

Potrivit explicaţiei lui Isus, omul din ilustrare care a semănat grâu pe câmp este Isus, iar seminţele sunt creştinii adevăraţi. Duşmanul care a semănat neghină în grâu este „Diavolul“. Neghina îi reprezintă pe oamenii nelegiuiţi, adică pe apostaţi, care pretind că-i slujesc lui Dumnezeu (Matei 13:36–42). Apostolul Pavel a dat detalii despre ce urma să se întâmple: „Ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor trata turma cu tandreţe, şi că se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei“. — Faptele 20:29, 30.

 

Creştinismul este denaturat

S-au împlinit cuvintele din ilustrarea lui Isus şi cele profeţite de Pavel? Cu siguranţă. Oameni roşi de ambiţie au preluat controlul asupra congregaţiei întemeiate de Isus şi s-au folosit de ea pentru a-şi atinge scopurile egoiste. Isus le-a spus continuatorilor săi: „Nu faceţi parte din lume“ (Ioan 15:19). Cu toate acestea, oameni avizi de putere au încheiat alianţe cu conducători politici, punând bazele religiilor susţinute de stat care au devenit puternice şi au strâns multe bogăţii. Aceste religii au predat „lucruri denaturate“. I-au învăţat pe oameni să venereze Statul şi să-şi jertfească viaţa pe altarul războiului. Astfel, cei ce se declarau creştini au luptat în cruciade şi i-au ucis pe cei pe care-i considerau necredincioşi, au mers la război şi şi-au omorât „fraţii de credinţă“. Cu siguranţă, ei nu au respectat principiul neutralităţii creştine şi nici pe cel al iubirii de aproapele. — Matei 22:37–39; Ioan 15:19; 2 Corinteni 10:3–5; 1 Ioan 4:8, 11.

Religiile, care de veacuri se numesc creştine, practică un creştinism de faţadă. Aşa se explică de ce religiile se scindează în secte, se implică în politică sau nu iau în seamă legile divine, aşa cum au demonstrat articolele anterioare. Roadele lor sunt rele. Nu sunt roadele creştinismului adevărat, ci ale celui „semănat“ de Satan, creştinismul denaturat. Încotro se îndreaptă această religie falsă? Aşa cum a arătat Isus în ilustrare, ea nu va pieri din lipsă de susţinători. Nu. Ea va fi judecată şi distrusă.

 

Creştinii adevăraţi strălucesc în întuneric

Ilustrarea lui Isus arată că trebuie să se mai întâmple ceva înainte ca „neghina“, sau creştinismul fals, să fie adunată şi distrusă. Veacuri la rând, „neghina“, creştinii falşi, a crescut atât de mult că a pus în umbră „grâul“, ori creştinismul adevărat. Dar Isus a spus că grâul va fi separat de neghină la vremea ‘secerişului’, care, potrivit explicaţiei sale, reprezintă „încheierea unui sistem“. Apoi a adăugat: „În acel timp, cei drepţi vor străluci ca soarele“ (Matei 13:39–43). Dovezile arată că, începând cu Primul Război Mondial, care a avut loc acum mai bine de 90 de ani, trăim în perioada de sfârşit a acestui sistem (Matei 24:3, 7–12). S-au împlinit şi aceste cuvinte din ilustrarea profetică a lui Isus?

Creştinii adevăraţi au fost separaţi de „neghină“, sau de creştinătate. Martorii lui Iehova ‘strălucesc ca soarele’, ajutându-i pe semeni să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. Martorii nu coboară ştacheta normelor morale. Dimpotrivă, cei ce vor să devină Martori ai lui Iehova trebuie să facă schimbări mari în viaţa lor pentru a fi la înălţimea principiilor creştine menţionate în Scripturi.

Martorii lui Iehova nu caută să-i distreze pe oameni la întrunirile lor, ci le oferă gratuit instruire biblică. Ei le arată oamenilor iubire sinceră şi prietenie, calităţi pe care, în urma studiului Scripturilor, au înţeles că trebuie să le cultive. Ei cred că Dumnezeu va transforma pământul într-un paradis în care vor trăi oameni blânzi, potrivit scopului său iniţial. Înainte de toate acestea, el va elimina influenţa rea pe care religia falsă, numită în Biblie „Babilonul cel Mare“, o are asupra lumii. Potrivit profeţiilor biblice, Iehova va face în curând această schimbare radicală. — Matei 5:5; Revelaţia 18:9, 10, 21.

Odată ce omenirea va fi eliberată de înşelătoriile religiei false, toţi cei ce vor trăi pe pământ vor fi uniţi într-o singură religie: adevăratul creştinism. Ce viitor minunat are adevăratul creştinism, ‘semănat’ de Isus! Paradisul edenic va fi restabilit pe un pământ al păcii. Atunci nu va mai exista dezbinare religioasă!