CULTUL şarpelui a jucat un rol esenţial în religia egiptenilor din Antichitate şi a minoienilor, străvechi locuitori ai Cretei. Chiar şi unii israeliţi din vechime au adus jertfe unui şarpe de aramă. Alţi israeliţi au ars tămâie înaintea unor imagini ce reprezentau „tot felul de târâtoare“ (Ezechiel 8:10–12; 2 Regi 18:4).

Închinarea la zei-şarpe a fost o caracteristică şi a popoarelor Mexicului antic. Itzamná, zeul suprem maya, era reprezentat uneori de un şarpe. Quetzalcoatl, „şarpele cu pene“, era zeul toltec al cunoaşterii, culturii şi filozofiei. Şi aztecii îl considerau zeu al cunoaşterii şi chiar îi aduceau închinare socotindu-l creator al omului. Iată ce afirmă revista Arqueología Mexicana privitor la nenumăratele roluri şi aptitudini ale acestui zeu: „Şarpele cu pene a dobândit multiple semnificaţii, mai multe poate decât orice altă divinitate“.

Locuitorii Mezoamericii s-au închinat şarpelui cu pene veacuri la rând. În prezent, acest cult se regăseşte la populaţiile cora şi huichol din Mexic. Cu ocazia anumitor fieste, sunt interpretate dansuri în care participanţii se înveşmântează cu pene şi simulează mişcările unui şarpe. Populaţia quiche practică un rit al fertilităţii în timpul căruia dansatorii iau în mână şerpi vii. Chorti, un grup aparţinând populaţiei maya din Guatemala, venerează un şarpe cu pene pe care-l asociază cu sfinţi catolici.

Având în vedere toate acestea, cum priveşte Creatorul omului şi al animalelor, între care şi şerpii, închinarea la zei-şarpe?

 

Cum priveşte Dumnezeu cultul şarpelui

Iehova Dumnezeu a dat următoarea poruncă naţiunii antice Israel: „Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor şi să nu te laşi convins să le slujeşti“ (Exodul 20:4, 5).

Iehova i-a interzis poporului său să se închine unor reprezentări de animale, inclusiv de şerpi. Prin urmare, nu este oare evident că cei ce doresc să se bucure de aprobarea sa trebuie să evite închinarea la şerpi? Dar de ce respinge Dumnezeu idolatria, inclusiv cultul şarpelui? Motivul este foarte clar: El dă viaţă oamenilor, şerpilor şi tuturor celorlalte fiinţe vii. Întrucât acestea sunt lucrarea mâinilor sale, doar el merită închinarea noastră, nu şi lucrurile create de el.

Să presupunem că un arhitect construieşte câteva case pe care le dăruieşte unor familii ca să locuiască în ele. Cui credeţi că ar trebui să-i mulţumească acele familii: caselor sau arhitectului? Nu ar fi un nonsens şi totodată o insultă la adresa darnicului arhitect ca aceste familii să-şi îndrepte mulţumirile către locuinţele primite? În mod asemănător, închinarea la animale şi nu la Creator este o insultă la adresa lui Dumnezeu.

Este limpede, aşadar, că cei ce doresc să aibă aprobarea lui Dumnezeu trebuie să respecte avertismentul dat de apostolul Ioan: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!“ (1 Ioan 5:21).